Un fulg de gând, spre Dumnezeu

[gina zaharia]

Bătrân ocnaş, nu-ţi mai ajunge sarea,
Galerele sunt goale, lanţurile grele?
Îţi plânge sufletul şi aşteptarea
Şi parc-atârnă timpul în ulcele.

Ce lupte-ai dus în viaţa dintre veacuri?
Cu braţele-ai plimbat sirene-n mări?
Prin tot pustiul nostru nu trec leacuri,
Ci umbre doar, și-aceela-n alte zări!

Bătrân ocnaş, te văd pe digul serii
Trecând agale, lâng-un zmeu de piatră,
Pe umeri porţi mantaua-nstrăinării;
Ţi-am dăruit-o-n zbor spre niciodată.

E grea şi zdrenţuită pe la coate,
Ţi-e frig, ţi-e foame, cât mai ai de tras?
Păcatele ascunse-n zid sunt toate 
Sau ai restanţă, prea bătrân ocnaş?

Ţi-aş petici cu umbre haina roasă,
Ţi-aş arunca un lanţ din trupul tău,
Îţi este teamă, hrana prea geroasă
Va fi un fulg de gând spre Dumnezeu?

De ce-ai lăsat să fugă toţi piraţii
Cu marea-n saci de smoală, marea ta,
Când au furat-o, au strigat cu toţii
Că tu eşti hoţ şi pui de haimana.

Zadarnic ai găsit-o plânsă toată,
Zăcea cu pietrele de gâtul morii,
Se răsucea în munţi de dor uitată
Şi tot cânta romanţa înserării.

Ocnaş bătrân, e-un pat de fân la vale,
Cândva era-nflorit pe răsărit,
Opreşte-te din împletita-ţi cale,
Şi culcă-te pe valul infinit.

[chindea maria elena]

Bătrân ocnaş de vise, oi plânge zilnic marea văduvită de sirenele ce-ascund legendele în poartă de uitare de furi să le păzească, şi-un stop de vis albastru va petici măreaţţă pelerina aştrilor din mine prin infinituri când voi răsfoi destinul! Superb fulgul tău! Cu drag, Gerra