Ultimul bal

[Corneliu Neagu]

Te caut și astăzi prin vagi neuitări,

rămase pe muchii de timp agățate,

când umbrele lor mai ajung uneori

călare pe vânturi de toamnă turbate.

,

Se prind de fereastră în prag de apus,

cu fulgi de zăpadă scăpați din pripoane,

la ora când gândul se-ntoarce sedus

de vechi melodii rătăcind prin saloane.

.

Le simt înlăuntru de parcă-au fost ieri,

mi-aduc amintirile-n suflet grămadă

cu chipuri ascunse sub false plăceri

în dansuri năuce, pe-o  amplă estradă.

.

Săltau în tromboane bemolii pe loc,               

diezii urcau nevăzuți din trompete,

perechi fără nume, cu stil echivoc,

din ochi își făceau jurăminte secrete.

.

Iubiri de o noapte, cu gust infernal,

pluteau peste dansuri cu iz de păcate,

o, Doamne, și astăzi resimt acel bal,

cu lungul său șir de speranțe trădate.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu prietenie și respect stimată doamnă Vasilisia Lazăr pentru frumosul comentariu pe care l-ați scris aici despre poezia mea Ultimul Bal. Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie a amintirii și a eleganței interioare, un vals al sufletului prins între lumină și umbră. Versurile respiră melancolie și rafinament, transformând scena unui bal de altădată într-o metaforă a trecerii, a fragilității iubirilor și a iluziilor omenești. Imaginile poetice sunt de o delicatețe aparte și conturează un univers în care nostalgia devine artă. Muzicalitatea textului e atent construită, prin ritmul calm, prin aliterațiile moi și prin inserțiile muzicale care dau senzația unui dans lent între memorie și regret.

Poetul îmbină perfect luciditatea cu tandrețea. Privirea sa asupra trecutului e matură, dar caldă, fără reproș, fără revoltă. E o poezie a resemnării nobile, a dorului care nu mai cere, ci doar reconstituie cu emoție. Finalul („o, Doamne, și astăzi resimt acel bal”) dă poemului o notă de rugăciune tăcută, de confesiune sinceră în fața timpului.

Este un text de o frumusețe clasică, ce poartă parfumul romanței și al melancoliei de epocă, dar rămâne viu prin intensitatea trăirii, e poemul frumuseții pierdute, dar și al supraviețuirii emoției prin amintire. Astfel, „Ultimul bal” devine o metaforă a vieții — o muzică ce nu se mai aude, dar care încă vibrează în sufletul celui ce a iubit.

Felicitări!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu drag și prietenie, Chris!

[Chris]

frumos!

Se prind de fereastră în prag de apus,

cu fulgi de zăpadă scăpați din pripoane, 

Te caut și astăzi prin vagi neuitări,

rămase pe muchii de timp agățate, - am intalnit imagini deosebite

[Corneliu Neagu]

Grig, mulțumiri cu drag și prietenie pentru cuvintele tale atât de frumoase!

[Grig Salvan]

Fantastic bal al tinereții neuitate, incredibil de real resimțit prin versurile minunat cadențate! Un poem de citit și recitit, ca o melodie pusă pe repeat...

[Corneliu Neagu]

Ada Nemescu, mulțumiri alese cu drag și prietenie!

[Ada Nemescu]

Feerie de versuri care ating fire nevăzute ale amintirilor.

Iubiri de o noapte, cu gust infernal,

pluteau peste dansuri cu iz de păcate,

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu respect și prietenie dragi colegi de condei Gabriel Cristea și Mihai Katin!

[Mihai Katin]

Iubiri de o noapte, cu gust infernal,

pluteau peste dansuri cu iz de păcate,

o, Doamne, și astăzi resimt acel bal,

cu lungul său șir de speranțe trădate.   acest catren sublim este  uvertura a sute de mii de romane  scrise ori nu.....