ultima toamnă

[Nuta Craciun]

      

 îmi amintesc cum mă priveai în acea ultimă toamnă

 în ochii tăi se luptau flăcările amurgului

 brațele tale mă înconjurau strâns ca o iederă

 cădeau frunze din cerul nostru iar glasul tău

 era cald și umed dar nu-mi putea domoli setea

 păream nemuritori și atât de tineri

 copii jucându-se liber în renașterea sfântă a inimilor

 mereu visători și febrili iar ora suna cristalin

 și cerul era o amintire fidelă a culorilor

 în care ne învârteam în ore de dragoste

 atât de subtile și spațioase

 viața era de o claritate absolută suspendată în eternul

 moment al acelui prezent

 bucuria noastră era explosivă ca fuga unor cai sălbatici

 poate nimic nu a murit încă poate e doar confuzia

 armonică a schimbărilor în toamna care are

 mereu un zgomot de călătorie în urechi

 poate încă mai păstrăm în noi vântul acela

 care împrăștia peste noi frunzele

 deși vârfurile castanilor rămâneau verzi

 poate suntem aceeași copii care stau la rând

 pe terasa timpului cu brațele deschise

 așteptând să prindă iar daruri căzute din cer

 neștiind că cerul se deschide pentru fiecare

 doar o singură dată

[Nuta Craciun]

Multumesc,  Chris!  Zi cu pace si senin! 

[Chris]

imagini bogate, frumos!

[Nuta Craciun]

Multumesc, dragă Valeria Merca, pentru semnul tău care întotdeuna mă bucură. 

O să mă descurc eu până la urmă cu editarea, observ că e general valabil cam peste tot, in toate grupurile literare. 

Zi cu pace si senin!  

[Valeria Merca]

Am înțeles din comentarii că nu ai reușit să delimitezi strofele. Ai primit indicații în acest sens. Eu le-am delimitat în minte, pe măsură ce am citit.

Frumos! Așa cum ne-ai obișnuit. 

[Nuta Craciun]

Sofy, nu cred ca un text "bogat" ar putea fi in contradictie cu vreo regula de scriere. Din contra, dar este parerea ta. Despre titlu, probabil ca nu e cel mai bun dar finalul e totusi in ton cu titlu, adica pesimist, E o nostalgie acolo pe care eu cam asa am simtit-o.  Iti multumesc inca o data de semnul tau, sa ne auzim cu bine!! 

[Nuta Craciun]

Cornaciu Nicoleta Ramona , va multumesc cu drag, toate cele bune!! 

[Nuta Craciun]

Gheorghe , ma bucur de empatie si de semnul lasat, va multumesc!

[Nuta Craciun]

Multumesc Sofy. Da, asa fac... îl postez din Word și când merg pe editare, mă lasă să îl împart în strofe iar când îi dau postare, mi-l pune într-un singur bloc. În fine, o să îi dau eu de capăt până la urmă. Multumesc de comentariu. Scriu de pe telefon, o sa revin când ajung la calculator.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos! Să incercați să postați in editor HTML,nu în Mod vizual, când adugați poezia. Poate merge așa.

[Sofia Sincă]

Pentru a rămâne poezia împărțită pe strofe trebuie adusă din documente Word. Nu de pe facebook, nu din alte site-uri. Numai așa permite site-ul. Adică le treceți printr-un document Word.

Și acum textul.

Bogat, prea bogat... cam stufos. Poate pentru că este așa bloc impune acestea. Și apoi titlul mi se pare puțin în discordanță cu textul. Ultima toamnă sugerează ceva de final, iar poemul altceva, cel puțin pe un alt ton. E mai dulceag, mai zglobiu, se petrece mai tineresc chiar dacă este ultima toamnă. Însă este doar părerea mea. Descrierea despărțirii este una confortantă ca și cum am folosi o antiteză pentru etern-efemer.

Mi-a plăcut poemul!

Sofi