Tu, Lisandră... (poezie adamică)

[Manuela Munteanu]

Lisandră, hai! Hai, scorpie focoasă,

Lângă-al meu piept să mi te-aducă graba 

Și lasă-mi mâna să culeagă boaba,

Iar gura să deguste tămâioasă,

Din cea cu miere, dalbă și gustoasă!

Când mă voi îmbăta cu-mpărtășanii,

Cu vin ascuns în trupul tău, muiere,

Eu, păcătos, canoane ți-oi tot cere,

Să mă-mpietrești cu ale tale danii, 

Sub patrafirul dulcii spovedanii

Să-ți aflu carnea coaptelor podgorii 

Și arșița din răsuflare, tandră.

Tu, scorpie focoasă! Tu, Lisandră, 

Mai lasă-mă să mă apuce zorii

Acolo unde-ți ții ascunși fiorii!

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin,  vă mulțumesc mult pentru versiunea pitorească a poveștii biblice, asociată binevoitor și elegant poeziei mele! Da, acesta este subtilul mesaj. De oricâtă ,,inocență" s-ar prevala Adam, oricâtă înverșunare împotriva nurilor Evei ar ține loc de scuze, ambii sunt în egală măsură ,,vinovați" de plăcerea de a-și fi plăcere. 

[Mihai Katin]

Interesant poem prin fervoarea inspiratiei in care noua Eva  aici  Lisandra avand  predestinata soarta de aparatoare a barbatutului  ,devine  in jocul  metaforic" carnea coaptelor podgorii " din care  pacatosul  bineinteles  ca va gusta pentru  a accepta  cu  aceeasi  seninatate  si  inocenta adamica:

Să mă-mpietrești cu ale tale danii, 

Sub patrafirul dulcii spovedanii...

un poem superb!

cu  pretuire!

[Manuela Munteanu]

Doamnă Floare, să știți că această poezie este departe de viziunea personală despre iubirea dintre un bărbat și o femeie. Este doar un joc, din dorința de a construi o altă estetică a erotismului. Este un amestec de paradis și infern,  pentru că așa i-a ,,tunat" poetului. Vă mulțumesc mult pentru calda prezență și pentru apreciere!

[Manuela Munteanu]

Slavă limbii române,  creatorilor ei necunoscuți și cunoscuți (bucuria, obida și speranța) și protectorilor săi! Mulțumiri pentru cuvintele alese, doamnă Ana Cîmpeanu!

[Manuela Munteanu]

Mi-am dorit să folosesc cuvinte antitetice, m-am focalizat pe contradicții ale trăirilor, pe oscilarea între emoție delicată și pasiune brută, între apropiere și descurajare. Mă bucur pentru reușită! Vă mulțumesc mult pentru apreciere,  domnule Grig Salvan!

[Grig Salvan]

Tare, textul! Cu înfiorări fruste și tonuri îngroșate, chemări aproape brutale dar de o nesfârșită tandrețe, cu expresii de o mare senzualitate ca în „Cântarea Cântărilor”...

[Manuela Munteanu]

Doamnă Vasilisia, dacă în realitate acest joc s-a manifestat desăvârșit, mă și surprinde,  mă și bucură,  mă și obligă, mă și îndeamnă să fiu recunoscătoare celor care m-au ajutat să evoluez. Așadar, vă mulțumesc mult pentru acest ajutor!

[Manuela Munteanu]

Cu cât am pătruns mai mult în tainele poeziei, cu atât mai mult am constatat acordul tacit al admirației și preferinței față de poezia de dragoste (chiar și erotică) al femeilor și bărbaților, însă fără a se profita din plin de puterea cuvântului, în manifestarea acestei preferințe. Am construit această poezie așa cum cred că ar putea scrie un bărbat, de dragul experienței mele. Mă bucură reușita și aprecierea, domnule Alexandru Bolache. Vă mulțumesc mult pentru această apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Desăvârșită poezie! Bravo, Manuela!

[bolache alexandru]

O poezie care m-a uns pe suflet... Imagini deosebite. Felicitări!