sub poală de cer cenușiu sfâșiat de cocori
toamna-și așterne covorul său de miresme ciudate
frunze ruginii se rotesc în dansul lor spre pământ
și se-ncing într-un văl de tristețe izvorând din adâncuri
pe ramuri goale, vântul suspină domol
adie peste suflete ce mai păstrează fărâme de foc,
de soare cald și grăbit acum spre alte tărâmuri
îndepărtându-se pe aripi de frunze care șoptesc:
„ne părăsește, dar ne lasă atâtea amintiri"
prin parcul năpădit de gânduri sure ca păsări de pradă
se-aud pașii omului măsurând arar umbra serii,
însingurat și-mpovărat de-atâtea amintiri și regrete
pe-alei pustii, unde odinioară răsăreau numai zâmbete
ce străluceau ca efemere fulgere în curgerea zilei
și peste apele întunecate care oglindesc o lume tăcută
se revarsă tristețea de toamnă, profundă și gravă,
peste crânguri și păsări negre moțăind printre ramuri...
pădurea murmură-n somnul adânc bântuit de fantasme
un cânt monocord despre doruri jelind pe cărările toamnei
pe când coroanele-i se pleacă și gem în surdină
sub povara nemiloasă a ploii ce cade-n neștire...
tristețea toamnei e un ecou prelung, o melodie ce moare,
care-ncet se strecoară în inimi, o stinsă căldură,
e timpul în care până și soarele pare să plângă,
lăsând în urmă doar așternuturi aurii, ca un ultim omagiu
prin susur de ape și foșnet de frunze ce cad
într-un joc fatal și-atât de bine știut,
într-un final de ciclu de viață te simți mărunt și pierdut
e toamnă, e liniște, e dor și e rece,
e inima ce bate ritmic în pașii tot mai apatici
când lumii parcă-i lipsește o bucată din propriu-i veșmânt
ireversibil pierdut, destrămat ca o frumusețe ce piere
așa cum e toamna târzie ce-și revarsă tristețea pe dealuri
ca marea istovită spumele albe pe țărmuri...
Adaugă un comentariu
vremea aceasta ploioasa si rece ne face sa devenim melancolici :))
strofa aceasta mi-a creat o imagine potrivita as zice, o natura solitara cu atmosfera umeda si infrigurata:
și peste apele întunecate care oglindesc o lume tăcută
se revarsă tristețea de toamnă, profundă și gravă,
peste crânguri și păsări negre moțăind printre ramuri...
pădurea murmură-n somnul adânc bântuit de fantasme
un cânt monocord despre doruri jelind pe cărările toamnei
pe când coroanele-i se pleacă și gem în surdină
sub povara nemiloasă a ploii ce cade năvalnic...
am simtit prea multi "peste"
Percep acest text datorită discursului narativ, parcă mai aproape de proză poetică. De fapt, e greu de stabilit diferența dintre cele două genuri literare, iar aici simt frumoase inflexiuni lirice prin expandarea unui preaplin sufletesc. Oricum ar fi, e sensibil și frumos ce am citit!
imaginea asta e atât frumoasă
"e timpul în care până și soarele pare să plângă,
lăsând în urmă doar așternuturi aurii, ca un ultim omagiu"
frumos, trist, frumos, dureros:
"prin susur de ape și foșnet de frunze ce cad
într-un joc fatal și-atât de bine știut,
într-un final de ciclu de viață te simți mărunt și pierdut
e toamnă, e liniște, e dor și e rece,
e inima ce bate ritmic în pașii tot mai apatici
când lumii parcă-i lipsește o bucată din propriu-i veșmânt
ireversibil pierdut, destrămat ca o frumusețe ce piere
așa cum e toamna târzie ce-și revarsă tristețea pe dealuri
ca marea istovită spumele albe pe țărmuri..."
O poezie de toamnă cu tristeți și imagini apatice... Poate că și frunzele au amintirile lor. De ce nu? Un final de ciclu de viață care își revarsă tristețea pe dealuri... Frumos dar trist așa cum e toamna, frumoasă și tristă...
Parcă spuneai că-ți place toamna, Grig. Păi după câte ai zis aici, aș zice că nu.
Ce proză lirică superbă ar fi ieșit! :)
Am citit cu drag!
e toamnă, e liniște, e dor și e rece,
e inima ce bate ritmic în pașii tot mai apatici
când lumii parcă-i lipsește o bucată din propriu-i veșmânt
ireversibil pierdut, destrămat ca o frumusețe ce piere
așa cum e toamna târzie ce-și revarsă tristețea pe dealuri
ca marea istovită spumele albe pe țărmuri...un sfarsit de o frumusete adanca a trairii prin reperele existentei ce inca isi cauta remediii tristetii...
cu pretuire!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE