Transcedere

[Rădița Răpeanu]

Ce ploi să cadă peste noi
Ca să ne spele de păcat
Suntem deja, două nevoi,
Şi de iubire am uitat

Ori poate, vântul nefârtat
A dus al sâmburelui soi,
Într-un ținut îndepărtat
Și-a smuls al dragostei altoi!

Sau cine știe, noaptea,-n toi
Peste iubire ne-am culcat,
Strivită sub cearșafuri moi,
Plăpândă, ea s-a sufocat...

Să fim în veci, un singur tot -
Eu frunză, tu păianjen(e),

Din orizont în orizont,

Țesându-mi sfere,-n simbiot,

Din margine în margine,
Regină, pe Cartagine!

[Ion Lazăr da Coza]

Prea adolescentină.

da Coza

[Valeria Merca]

O transcedere cu mici imperfecțiuni, de altfel sesizate. :)

Am citit cu drag,

[Sofia Sincă]

Mereu trec peste micile imperfecțiuni ale versurilor, deoarece încântă ceea ce spune ea. Oricum, nu sunt de neiertat și se mai pot drege:

Ex: Să fim mereu un singur tot - citește cu voce tare și vezi cum te împotmolești. De aici nepotrivirea de accente.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Ei, ce bine ar fi în simbioză! Numai că simbioza se bazează pe încredere care transcede spre iubire. Grea ascensiune! Așa-i, Doamne, dacă nu ne-ai dat aripi și nu găsim ușa la lift.

Drag de poezie, are farmecul optimismului!

[Nikol MerBreM]

Cred că v-am mai spus prin comentarii că atunci când vă citesc aud libertatea şi tumultul tarpanilor :)...
Drag,
Nikol

[Pop Dorina]

Admirație.