Telefonul absurd

[chindea maria elena]

Telefonul absurd 

           *  Sorinei Z.  * 

 

un telefon un cuţit ce desparte tăcerile dintre noi şi lume

între straie refuzate suntem goi  

timpul ne bifează ca abur şi nu ne găseşte în axă

un telefon spintecă ziua ca o talangă dar gura-i de peşte amorf

înghite dicţionare şi doar abisul răspunde

când frica de-a fi ne bate pe umăr

  

un telefon un cuţit căzut în abis zarurile învârt meridianele

planeta din noi distonează distanţele eurile se-ncaieră

şase-şase e imposibil să deseneze în noi comunicare

doar moartea filigranează viaţă în straie fantaste nu ne cunoaşte

nu ne acceptă rotirea un cuţit ne desparte obstinat

telefonul absurd sunându-mă zadarnic pe mine

 

telefonul cuţit pe tăişul căruia mor în fiecare zi

puţin câte puţin

telefonul cuţit ce sună obsesiv spintecându-ne clipa

şi când îl ridic la celălalt capăt e

 

Dumnezeu

 

sau eu?...

 

[chindea maria elena]

Mulţumesc pentru trasul de mânecă da Coza! Am să modific imediat! Mărturisesc găurile în gramatică! De aceea le mai "comit"!  Asta chiar n-o ştiam! Am mai folosit-o şi altădată!

Mă bucur că-ţi merge poezia mea! Că o guşti - că rezonezi cu mesajele ei ciudate!

Cu drag o reverenţă, Maria Elena

[chindea maria elena]

Reverenţă Vasilisia, pentru citirea cu semn de lumină a poemelor mele!

Cu drag, Maria Elena

[chindea maria elena]

Mă bucur nutzu că răspunzi poemelor mele. Cred că ştiu şi de ce!  Rezonanţa! Eu scriu poeme destul de dure, chiar dacă le-mbrac în metaforă!  Firile delicate nu ştiu dacă gustă poezia mea!  Într-un fel subtil  - poezia mea e tribunardă!  Vreau să dizloc somnolenţa din privire!

Cu drag, Maria Elena

[chindea maria elena]

Dragă Sofy, tu ştii cât mă încântă prezenţa ta în pagina mea. Şi de cele mai multe ori sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu poemelor mele. Pătrunzi în profunzime şi metafora şi mesajul poemelor mele! Şi eu sunt încântată că nu rămâi la suprafaţa metaforelor mele după unii ciudate!

Aici însă cred că avem (s-ar putea să fie doar o aparenţă) păreri diferite pe fondul mesajului! Tu spui: în manieră suprarealistă - eu chiar cred în nemurirea şi infinitul fiinţei umane - eu cred că ăsta e mesajul cu care a venit Iisus, că suntem nemuritori şi asemeni Tatălui! Nu ne-a îndemnat El - "fiţi desăvârşiţi precum Tatăl este!"  Dacă nu ne-ar sta în putinţă, de ce ne-ar fi îndemnat la asta? Doar aşa ca să-şi bată joc de noi?..........Dar aceste convingeri le-am expus pe larg într-un roman pe cale de apariţie, deci n-o să insist acum!

Îţi dai seama că poemul citit în aceste chei diferite îşi dezvăluie alte înţelesuri! Mărturisesc însă că cei mai mulţi aşa l-ar interpreta! Rămân profund îndatorată analizelor tale ample! Cu drag, Maria Elena 

[chindea maria elena]

Gina, tu scrii poeme magice aproape cu fiecare respiraţie. Mă onorează că spui că nu te-ar duce imaginaţia atât de departe. Eu cred că eşti mult mai departe decât alung eu, numai că avem moduri diferite de expresie în infinitul luminii! Tu mângâi diafan lumea - eu îi produc cutremure! Premeditat! O vreau trează! Şi dacă se vor supăra pe mine asta e! Îmi asum! Cu drag, Maria Elena

[chindea maria elena]

Mulţumesc Mihaela de trecere şi popas luminos de lectură!

Cu mult drag şi eu te-mbrăţişez! Maria Elena

[Ion Lazăr da Coza]

Punctele de suspensie nu leagă NICIODATĂ două cuvinte!!! (e...Dumnezeu // >   Câhhhh! Cacos!)

Sugerez să "rupi" altfel versurile. Ştii tu...

În rest, totul e la superlativ.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă abordare, frumos înveliş!

[Sofia Sincă]

În gama suprarealistă fiecare muritor poate deveni nemuritor sau poate  înfiinţa întâmplări spectaculoase.

Aici, Maria Elena a ales un telefon cuţit care poate tăia clipa, oricare dintre ele sau ultima, învârti meridiane ca la ruletă. Prin absurd poate avea la celălalt capăt al telefonului chiar pe Dumnezeu. Însă devenind puţin realistă, de fapt la celălalt capăt este tot ea, pusă în faţa unui potenţial sfârşit, din care-şi revine, brusc. De asemenea timpul este adus la bară, ca martor al întâmplărilor vieţii nu întotdeauna plăcute.

Poem ce conţine rafinament liric, ca toate ale poetei.

Cu deosebită preţuire, Sofy!

[gina zaharia]

telefonul-cuțit...niciodată nu m-a dus imaginația la așa ceva, dar îl văd,  e atât de clar, mai ales că acest poem este cu dedicație, așadar își urmează firul...

citit cu placere,

gina