Ciutura de sub coaste

[chindea maria elena]

 

CIUTURA  DE  SUB  COASTE

 

M-am oprit în intersecţie cu-o fântână

cioplită sub coaste

nu se ştie cum de un cine imprevizibil

mersul pe marginea mea taie bulevardul pe centru

punctul e zero în mine şi nu vreau să mişc

nici o moleculă de aer

doar nimicul iese însetat când îmi număr dinţii alb

şi muşcătura răneşte

 

am nevoie doar să fiu fără a face nimic

atât

timpul să mă scoată din canibala poveste

ciutura în zadar oglindeşte

fantoma zilei de ieri

 

mă strecor printre amprente în perimetrul

în care lumea transfug mă primeşte

ce apă

sămânţa va hrăni timpul

ce fuge cu lasoul strâns peste coaste

ciutura încremeneşte

răspântia doare ca o rană ce nu se mai vindecă

pasărea dă târcoale

dar se izbeşte de ceruri şi aripile-i cad

sfărâmate

înafara oglinzii

 

nimicul din mine face implozie cu fluturi

 

în ciutură timpul a început iarăşi

să se hrănească din mine

 

doar după ce m-a legat de-un fulger

 

 

[chindea maria elena]

Îţi mulţumesc Sofy că nu te-ai supărat că n-am ţinut cont de obsevaţiile tale dar chiar ar fi stricat formei în care am turnat acest poem! În general ascult toate sugestiile şi aplic în stilul meu! Aici...nu prea aveam ce! Mă bucur că s-a rezolvat! Cu drag, Maria Elena

[Sofia Sincă]

Da, Maria Elena, ai dreptate. Nu o iau ca pe un afront, de ce aş lua-o.

Este foarte bine că ieşi din tipare, aşa trebuie să facă fiecare autor pentru a-şi personaliza versurile. Da, nu m-am gândit la ''alb'' aşa cum m-am gândit la ''transfug''.

Încântată mereu de metafora ta.

[chindea maria elena]

Da, aşa e Vasilisia, metafora e la putere la mine - nu însă fără idei filozofice sau crezuri de viaţă clare!  Altfel, metafora ar fi inutilă!  Iar jocul fără un substrat - nu m-atrage! Cu drag,  mulţumiri de trecere şi semn, Maria Elena

[Vasilisia Lazăr]

Dantelărie de metafore.

[chindea maria elena]

Mulţumesc Darie! În stilul tău concis ai prins esenţa poemului! Ideea poate fi cognoscibilă - forma însă scapă limitărilor! A vrea să controlezi forma curgerilor mele este sinonim cu a vrea să prinzi vântul în pumni!

Cu drag, Maria Elena

[chindea maria elena]

Sofy, apreciez cu deosebire analiza profundă pe care o faci tuturor poemelor (şi nu numai ale mele),  mă bucur că îţi  trezesc interesul poemele mele!  E-adevărat că-mi place să schimb cofrajele ideilor - deşi mixtura metaforică rămâne cam aceeaşi! Ce să fac, sunt îndrăgostită de metaforă! 

 În privinţa observaţiilor tale.... Le-am apreciat întotdeauna -aici însă (cred că din cauza formatului poemului, bazat pe multe inversiuni) nu am făcut nici o greşeală - cel puţin din punct de vedere al ideii!  "Lumea transfug mă primeşte" - e corectă interppretarea ta deşi neobişnuită ca formă (de ce ar trebui să mergem doar pe căi bătătorite - lumea ar împietri dacă toţi am respecta legea obişnuitului) ! La fel e corect ''îmi număr dinţii alb" - pentru că nu e vorba de dinţi albi  - ci de numărat alb şi nu colorat! Deci - iarăşi expresie neobişnuită poate - dar omul este infinit, de ce limbajul trebuie musai înghesuit în cofraje finite? Ceea ce pentru majoritatea pare forţare a limitelor - mie mi se pare firesc, prin zodie sunt deschizător de noi drumuri, îmi asum chiar să fiu cumva etichetată ca ciudată, dar mă conformez datului meu divin!  Să n-o luaţi ca un afront - există şi prima zodie a anului astrologic - iar cei veniţi în acest interval (dacă sunt treji) trebuie să-şi asume identitatea!

Cu drag şi speranţă de acceptare la pachet a totului tot! Maria Elena 

[Sofia Sincă]

Foarte interesant!

Ai alcătuit un poem poveste, în metafore. Ciutura, inima încărcată încearcă să-şi reverse preaplinul, apoi săgetată din nou de vreun fulger ''face implozie cu fluturi''.

Construcţia poemului este una de excepţie, incursiune prin colaje de metafore, pe care am observat că le mânuieşti cu mare uşurinţă, Maria Elena.

Însă aş avea mici remarci: ''îmi număr dinţii alb'' - corect ''albi'' sau versul '' în care lumea transfug mă primeşte'' - ar merge, dar la limită, adică lumea mă primeşte ca pe un transfug... însă aşa în vers, la prima vedere apare ca un dezacord.

Oricum admir cu deosebire puterea ta lirică şi mult rafinată, Sofy!

[chindea maria elena]

Mulţumesc de trecere cu semn de lumină prin poema mea, George! Mă bucur că ţi-a plăcut!  În privinţa semnalării tale aş prefera-o aşa.  Subliniază mai bine ideea mea! Cu drag, Maria Elena