Te-aştept cu rândunici între hotare

[Mioara Manoilă]

De-atâta verde s-a trezit pădurea

Şi suflă ca nebuna furtuni.

Într-un copac a ruginit securea

Iar în lăstarii lui cresc doi lăstuni. 

Fereastra mi-e deschisă spre visare,

Când dimineața trage de lumină.

Tăcerea urcă spre un colț de zare,

Pe o culoare ce-n penel suspină. 

În primăvara ce tresare-n muguri,

Un gând striveşte dur o amânare.

Amurgul se strecoară printre rânduri

Cu paşi desculți şi însetați de mare. 

Te-aştept cu rândunici între hotare,

Sub ploi ce curg de pe obrazul verii,

Să-mi cari rucsacul plin de aşteptare,

În raiul ce-mi sărută-n taină merii.

[Gabriela Raucă]

Superbe versuri, pline de sensibilitate și chemare înspre natură. Totul este frumos și cu gingășie prezentat, dar mie mi se pare că la al doilea vers al primei strofe lipsește o silabă. Poate ar fi mai bine: "Și suflă ca nebuna în furtuni". În al doilea vers al penultimei strofe, cuvântul "Gândul" are un accent care strică ritmul. Aceasta e părerea mea, dar poezia mi-a plăcut foarte mult. Am citit cu mare drag.

[Mioara Manoilă]

Floare Arbore, mulțumesc mult pentru frumoasele cuvinte. Drag și prețuire!

[Floare Arbore]

dragă Mioara, deși e toamnă tu aduci cu poemul tău primăvara emoțiilor, a renașterii frumuseților. sincere felicitări