Stea sfântă

[Răduță If. Toader]

Stea Sfântă 

 

O stea s-a stins când ai plecat

ne-nțelegând sfârșitul

unui vulcan desferecat

țintind setos zenitul.

 

Din negrul hău nemărginit

sorginte ancestrală

fulger în cer a împlinit

o altă stea, Regală!

 

Luceafăr în pustiuri reci

cu timp fără de moarte

ce fulgeră către poteci

cu zâmbete deșarte...

 

Cu nimb de sacru foc divin –

înălțătoare taină

temperamentului sangvin

în... prea modesta haină,

 

neînțeles în suferinți

de-atâta strâmbătate

ce jug apasă pe părinți

și-a țării libertate,

 

pe limba cursă din oftat,

schiloadă în tipare

ca trupul țării, prin tratat

strivit între hotare,

 

pe cetele de ieniceri

în solda altor nații

și al atâtor jitniceri

slujbași la corporații...

 

Sătul de toate și de toți

strigai în disperare

dar erai singur între hoți,

ca într-o închisoare.

 

Acum tu arzi Luceafăr sfânt,

martir al unei nații,

s-arunci lumină peste timp

când s-or trezi Carpații.

 

Dar și acum ca și atunci,

suntem în adormire

și nu ne pasă de porunci,

nici de ocârmuire...

Toader Răduță - Iași