Scrii cu dreapta mea

[gina zaharia]

Ce complice ți-ai ales, fereastra căreia îi povestisem

cum ne-am împărțit drumurile,

cum praful din linia de start avea aromă de trandafiri sălbatici,  

mă asculta hipnotizată, uneori mă servea cu o cafea,

alteori deschidea un atlas și-mi spunea să mă pitesc unde vreau eu,

numai să-mi fie bine,

cu ea am împăturit inima într-un ștergar de vară și l-am cusut pe la colțuri.

 

Odată am îmbrăcat-o în roșu, am trimis-o în lumea aia

despre care îi tot vorbisem,

mi-a spus că te-a zărit pe un țărm, te-a salutat, i-ai făcut cu ochiul.

Sigur era el? Am întrebat-o,

mi-a răspuns evaziv, își ștergea lacrimile, se îndrăgostise de tine.

Auzi?! Să fii gelos pe o fereastră că are ochii mai albaștri decât speranțele tale

e sinucidere curată,

e ca și cum ai alerga pe cuie, îți spun ție că tot ești aici!

Dar ai trișat-o, ai intrat în cerneala mea, oh, mai știi

când venea refluxul și ne dădea de gol?!

Păstrez și acum îmbrățișarea aceea de mai, hoață de nu se poate,

și perseverentă...

 

Mi-ai prins mâna și scrii, scrii cu dreapta mea,

scrii ca și cum ai fi singur pe o insulă vulcanică

și trimiți S. O. S.-uri pe mare,

venele noastre au devenit râuri, sângele se revarsă într-un fior necunoscut,

liniștea se plimbă cu mâinile la spate,

mă scutur de mine și râd,

pe umăr mi se așază o pasăre, de câte ori am văzut-o,

de câte ori am ascultat-o și tot mi-e dragă,

uneori îi cad notele în iarbă, îmi trebuie zile întregi să le așez pe portativ,

în sfârșit,

fereastra s-a închis, tu ai rămas prizonier aici,

acu’ ce mă fac cu tine?

[gina zaharia]

Păi era pericol, da Coza, cu insula vulcanică (nava poeziei) nu te joci, cred! :))))

Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

SOS, SOS-uri, s. n. Apel internațional radiotelegrafic transmis de o navă în pericol de scufundare. ♦ P. gener. Apel, semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol.

Încântare!

da Coza

[gina zaharia]

Draga mea Rădița, e pasărea pe care Dumnezeu mi-a trimis-o pe pământ. Ea mă caută, eu o recunosc...

Mulțumesc,

[gina zaharia]

De câte ori nu s-au revărsat râurile într-un fior, Valeria, dar au intrat, toate, în poemele mele.

Mulțumesc!

[Rădița Răpeanu]

"pe umăr mi se așază o pasăre, de câte ori am văzut-o,

de câte ori am ascultat-o și tot mi-e dragă,"

 Coplesitor si profund mesaj, admiratie scumpa mea!

[Valeria Merca]

...

''venele noastre au devenit râuri, sângele se revarsă într-un fior necunoscut,

liniștea se plimbă cu mâinile la spate,

mă scutur de mine și râd,''...

Aceeaşi admiraţie, Gina!

[gina zaharia]

Augusta, îți simt foșnetul gândului tău. Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Elena!

[gina zaharia]

Priveam pe fereastră și mă gândeam despre ce să mai scriu... Atunci s-au agățat de ea aceste versuri, Sofy! Norocul meu că le-am albăstrit puțin :)))

Mulțumesc!

[Chris]

foarte, foarte frumos!