Rondel in memoriam (repostat de Administrație cu ocazia Zilei Învățătorului)

[Ionel Mony Constantin]

Mai mor şi dascăli uneori
Îi vezi cum pur şi simplu pleacă
De vara nu-s privghetori
E parcă lumea mai posacă

Ei par ades cu capu-n nori
Pe cărţi dau leafa lor săracă
Mai mor şi dascăli uneori
Îi vezi cum pur şi simplu pleacă

Îi ţinem minte zâmbitori
Cum peste umăr ni se-apleacă
Rămân prin noi nemuritori
Nu-i zeu pe lume să-i întreacă
Mai mor şi dascăli uneori

[Vasilisia Lazăr]

Nu cred că-l veți găsi. Nu știu de unde știu melodia (poate cenaclul Păunescu), dar o știu din primul meu an de învățământ, de acum 30 de ani. Încerc să-l scriu din memorie, însă melodia e nemaipomenită. Dacă n-o veți găsi, rămâne să v-o cânt la telefon. Am voce. :)

Învățătoarea mea din clasa-ntâia

De mult de-aici din lume a plecat

S-a dus să-nvețe-n lumea cealaltă

Copii ajunși la vârsta de-nvățat

Era o fetișcană numai soare

Venea la școală tot în pas grăbit

Iar în recreații sta întotdeauna

Cu fel de fel de cărți la socotit

          Refren:

                     S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă

                     Și-ntregul an a chinuit în pat

                     Într-un târziu ne-a spus domnul director

                     Să n-o mai așteptăm că s-a mutat

Iar strofa a doua e cea pe care v-am scris-o, refren același.

[Ionel Mony Constantin]

 Lisia, m-ai emoţionat cu fragmentul postat, poate am sa reuşesc sa gasesc tot textul pe net. Iti mulţumesc si eu din suflet

[Vasilisia Lazăr]

O lacrimă și-a picurat sarea pe pagina asta, acum. Sunt și eu dascăl și... dar sper că mai e până atunci.

Era un cântec cu o învățătoare plecată dincolo să-nvețe pe cei ajunși la vârsta de-nvățat. Poezia d-voastră mi-a adus în memorie o strofă:

Ai grijă, pune-un înger s-o păzească

Vezi de mănâncă seara sau de nu

N-o mai lăsa să-și cheltuiască banii

Numai pe cărți, mai cumpără-i și tu

Ai grijă, nu lăsa acum furtuna

N-o mai lăsa prin viscole și ploi

O, cât de mult s-a chinuit sărmana

Ca să ajungă de la ea la noi

Vă mulțumesc pentru aceste versuri! Toată prețuirea, d-le profesor!

[Nădejde Angelina]

Mă-nclin!

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc pt catren.

E departe de mine termenul de maestru. Am spus odată in alt rondel, fără falsă modestie că" eu sunt un simplu versificator" şi cred asta şi acum.

[Gabriela Grădinariu]

 Un gând de recunoştinţă pentru toţi dascălii ce-au pus în mintea şi sufletul meu lumină . Recunoscătoare , domnule Constantin , pentru retrospectiva la care m-aţi provocat!

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc pt atenţionare. Şi strofa dvs este emoţionantă, mai frumoasă decât versurile mele