Romanţă pentru săpătorul cu dalta

[Emil Dumitru]

Lumina…

lumina interioară ne sapă cu dalta amintirile

supărată că nu ştie să şlefuiască contururi bine definite

încurcând-o penumbrele…

 

Timpul…

timpul are şi el o daltă

o altă daltă (?)

el sapă-n suflet urme adânci

şi urmele fug, ne caută faţa, se cuibăresc în ea.

 

Gândul, Visul şi Speranţa

ş-au făurit împreună o daltă fermecată,

dar… de săpat, sapă separat.

 

Gândul…

aleargă săpând prin nori, scrijelindu-i

ceva efemer, spun filozofii

primul oftat al lui Eol,

oftat de admiraţie, spun visătorii, risipeşte totul.

 

Visul…

hoţul din miez de ziuă,

sapă cu dalta furată gândului, cai verzi pe pereţi…

 

Speranţa…

cu dalta tocită sapă visând

ca nemurirea s-o ascută!

 

Privirea…

privirea sapă cu două dălți… câte una din fiecare ochi

armonia supremă, sincronizarea perfectă din univers

şi Brâncuşi a ştiut asta…

 

Dalta lui ascuțită de talent şi sudoare

acum… tocită de uitare

mai sapă din ceruri în scoarţa

timpului strecurat între buzele îmbrăţişaţilor,

testament pietrificat

luminând ca o torţă nemuritoare

geniala definiţie a iubirii fără cuvinte,

din Poarta sărutului.

[Chris]

Unde este această daltă, domnule Dumitru, mi-ar trebui şi mie! :))

[Ion Lazăr da Coza]

De urmat sfaturile primite.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Gândul…
aleargă săpând prin nori, scrijelind norii,/ scrijelindu-i

primul oftat a lui Eol,/primul oftat al lui Eol,

Visul…
hoţul visător din miez de ziuă,

Speranţa…
cu dalta tocită sapă visătoare, (în strofa anterioară aveți visul și visător)

şi speră nemuritoare: of! cineva trebuie să mă ascută! / ca cineva s-o ascută

geniala definiţie a iubiri fără cuvinte,/ iubirii

Foarte multe virgule în plus.

Poezia este cam stufoasă, dar frumoasă. Încântată,