Romanţă la malul mării

[Emil Dumitru]

Zburau lăstuni prin părul tău,

ţesând o pânză de păianjen vie

să fie scut, şi zid,

în calea nechematelor din larg

să fie.

 

Iar pescăruşii,

săgeţi halucinante albe,

văzduhul săgetau ţipând de fericire,

ei libertatea-n zbor dansant cântau,

iar tu tăceai de fericire,

că dintre pământene, eşti marea răsfăţată,

a mângâierilor şi a iubirilor eterne…

 

Şi marea, 

prin cântec valul şi-l foşnea a veşnicie,

iar noi îmbrățișați de zare,

sfidând eternitatea, 

alunecam în zbor, 

cu pescăruşi, lăstuni

şi stropi din marea vie…

 

Şi soarele

prin geana roşie, pândea din orizont

îmbrăţişarea noastră mută,

gelos pe noi şi supărat pe creator

că-i singur de milenii,

că n-are ce îmbrăţişa

că n-are o iubită…

[Emil Dumitru]

Cristina, mă bucur că ţi-a plăcut!

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Doamna Vasilisia, gata, am mai aerisito...

Mulţumesc pentru lectură!

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Doamna Gina, mă bucur că v-am făcut o surpriză frumoasă, cu aceste stângace versuri.

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Domnule Ion Lazăr da Coza, mulţumesc mult pentru sfat!

Am corectat şi aveţi dreptate... e mult mai bine aşa.

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Şi marea, ca un codru,

prin cântec valul şi-l foşnea a veşnicie,

iar noi îmbrățișați de zare,

sfidând eternitatea, cătând chiar nemurirea,

alunecam în zbor, cu ei,

cu toţi şi toate,

cu pescăruşi, lăstuni

şi stropi din marea vie…

Balast. După părerea mea.

Mai așteptăm poezie.

da Coza

[gina zaharia]

frumoasă surpriză! am privit de pe țărm...

cu admirație,

[Vasilisia Lazăr]

Frumoasă, d-le Emil, dar cam stufoasă. :)

Mă bucur să găsesc la d-voastră și poezie fiindcă majoritatea vă cunosc ca prozator.

Cu drag,

[Chris]

Frumoasă romanţă! :))