Concert din muzică de Bach

[Grig Salvan]

naște garoafe al viorilor pântec
clatină macii ardoarea din cântec
apele-n nouri chipuri frământă
când corzile vântului cântă…

lumini împletite în magicul joc
dansează frenetic în ora de foc
lumea toată spre cer se avântă
când corzile omului cântă…

ascultă concertul de Bach
regi și regine pe tabla de șah…

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, dar titlul acesta putea fi evitat, însă vă văd atât de hotărât... :)

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada, pentru vizită și comentariu. Mă bucur de revedere. O seară plăcută!

[Ada Nemescu]

Abia acum citesc acest text controversat.

Dincolo de titlul potrivit, poezia este un cântec, un dans imaginat pe o tablă de șah, lumini ireale...

Așteptam cuvintele tale inspirate! 

aDa

[Grig Salvan]

Ana Cîmpeanu, îmi pare sincer rău dacă am lăsat vreun moment impresia că m-ar fi necăjit sau m-ar fi deranjat comentariul, dimpotrivă, m-a bucurat să-l primesc, mă bucură orice fel de vizită și mesaj, orice moment de comunicare. E firesc să fim diferiți și e firesc ca cineva care e de meserie filolog să aibă reflexe critice pe orice temă. D-l Valerian Bedrule a remarcat, pe bună dreptate, că titlul meu e identic cu cel al celebrului roman, atâta doar că eu nu consider că cineva are monopolul titlurilor, de aici mica polemică, deși pe de altă parte apreciez faptul că d-l Bedrule e poet consacrat, cu cărți publicate, cu exigențele invocate, nu m-a supărat câtuși de puțin nici intervenția d-sale. Apreciez oricând sinceritatea și opinia diferită, argumentată și fără rea intenție. Aștept cu plăcere oricând o vizită și un comentariu, de orice fel ar fi! O seară frumoasă de iunie!

[Grig Salvan]

Ana Cîmpeanu, mulțumesc pentru popas și mesajul lăsat. Cât despre tabla de șah și Bach, sunt uimit (și nu e prima oară) de diferențele surprinzătoare dintre oameni în ce privește receptarea unui text în general și a unor imagini în particular. Dacă d-l Gabriel Cristea a surprins antiteza dintre freamătul muzical al lumii și omului și încremenirea parcă eternă a personajelor de pe tabla de șah, de data asta sunt dezamăgit de interpretarea imagini ca pură potrivire de rimă :)  Cât despre încurajarea că pot mai mult, nu, eu nu pot mai mult de atât, ăsta e stilul și nivelul meu, de versificator „adolescentin”, sentimental și oarecum „banal”, mai ales că eu m-am ocupat mai cu seamă de texte muzicale pentru unele cântece, ale mele sau ale altora și asta se simte... Nici nu am pretenția că scriu „poezie”, mai degrabă cântece de uz personal și pentru cei care, având o anumită afinitate, se regăsesc ocazional în cântecele mele, public fără nici cea mai mică ambițe de afirmare, pentru mine e oricum târziu, public doar pe net și doar atunci când simt nevoia de „a mai ieși în lume” cu un „ceva” personal. O zi frumoasă!

[Grig Salvan]

Valerian Bedrule, a face caz de titlul unui text neînsemnat ca al meu e chiar o discuție sterilă și o polemică fără rost. Rămânem fiecare la părerea sa. Cât despre a-mi „tăia craca lirică de sub picioare”, în primul rând eu nu am nici un fel de ambiții auctoriale, nu am publicat cărți și nici nu-mi doresc asta vreodată, nu vreu să câștig concursuri și nu vreau nici un fel de recunoaștere valorică, mă bucur doar dacă cineva simte o plăcere de moment citind ce scriu, așa cum m-am bucurat de plăcerea d-lui Dincă Valerian, deci scriu pur și simplu ca o plăcere, ca un joc, sau, cum se zice acum, ca un hobby! Deci, cui îi place, bine, cui nu, iarăși bine :) O zi frumoasă vă doresc și mult spor și inspirație la scris!

[Grig Salvan]

Mulțumesc frumos, Dinca Valerian, pentru apreciere. Mă bucur mult dacă a fost o lectură matinală plăcută...

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Gabriel Cristea! Pentru apreciere și sesizarea contrastului între dinamica muzicală a lumii și tăcerea statică a  tablei de șah...

[Grig Salvan]

Valerian Bedrule, am citit romanul Hortensiei Papadat Bengescu încă din liceu. Nici o clipă nu m-am gândit la roman când am scris poezia. Una-i una, alta-i alta. Nu există drept de proprietate asupra titlurilor, așa cum există asupra invențiilor brevetate :) Sunt sute de exemple de titluri identice în literatură, fie poezii, fie proze. Nu am timp să fac o listare acum, dar îmi vine în minte pe moment „Corbul”. Mai întâi făcut celebru prin traducerea poemului lui E.A. Poe. Cine n-a auzit de Corbul lui Poe? :) Dar au urmat apoi un film, un thriller celebru din anul 1994, iar mai nou serialul popular turcesc cu același titlu. Are cineva proprietatea intelectuală a cuvântului corb? Nu. E dreptul fiecăruia de a-l folosi atunci când crede că i se potrivește. Și eu pot scrie oricând un text cu acest titlu. Va fi corbul meu, diferit de al lui Poe sau al cineaștilor. :) Așa cum este acum concertul meu din muzică de Bach. E concertul meu, total diferit de al celebrei romanciere. Cel puțin la micul meu text îl văd foarte potrivit.

[Dinca Valerian]

Asa cum esentele tari se pastreaza in sticle mici, poeziile frumoase sunt scurte. Cu placerea unei dimineti.