Repetiție (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Mă sfarmă în imagini

Cântul tău

Şi parcă mă străbat

Vreo patru alizee

Sau ciuturi de fântâni că sunt,

Dintr-un ţipăt, crâmpeie.

 

Şi tragic seara cade

Peste trupul meu

Pe când durerosul cânt

– Pe care ea îl ştie –

M-afundă în tăcere

Sau poate-n agonie,

 

Sau poate că mă-ndeamnă

Troiene, arbori goi

Să-i mut la mine-n casă

Ori pe al cerului cuminte crug

Căci sunt şi osânditul

Dar sunt şi propriu-mi rug.

[gina zaharia]

arbori goi

Să-i mut la mine-n casă

DA!

[petrut dan]

O tehnică inedită de a scrie versul astfel încât ultimele din strofă accentuează ideea și prin felul în care cade accentul, în prima strofa lungind vocala, la fel și în a doua deși ultimul cuvânt are șase litere dar 4 silabe față de anterioara unde cuvintul deși mai lung are 8 litere dar doar 3 silabe, am făcut această referire în sprijinul afirmației de la început, ceea ce înseamnă că alegera autorului a ținut cont și de fond astfel cuvântul să sprijine ideea poetic și clar, apoi de formă ptr care a folosit tehinca despre care vorbeam , ca să rezumăm rezultatul ne dă un fel de 3în1 ceea ce nu poate fi socotit nici întâmplare nici noroc. Finalul, ca de obicei la autorul poemului, expresiv și profund, deconspirând o trăire lirică ce încă mai are suprafețe de străbătut!

[Mioara Manoilă]

"Sau poate că mă-ndeamnă

Troiene, arbori goi

Să-i mut la mine-n casă"

Multe înțelesuri în această frământare sufletească. 

Cu prețuire!