Râuri de poeme

[Corneliu Neagu]

Pădurea cu stejarii seculari

adună sfinte taine peste vreme,

prin inima bătrânilor stejari

curg fermecate râuri cu poeme.

Eu le ascult din nevăzutul rai

ce dăinuie sub bolta siderală,

în falnica pădure să tot stai –

măreață și eternă catedrală !

.

Poemele mă țin în vraja lor,

mă adâncesc în tainică visare

și îmi sădesc în inimă un dor

sosit pe vad de ape curgătoare.

Cu doru-aduce înlăuntrul meu,

magia amintirilor lăsate

în arcul frânt al unui curcubeu,

sub zidul dărâmat de la cetate.

.

Te chemă-apoi în codrul secular

cu versuri regăsite în poeme,

să-i ridicăm iubirii sanctuar  

împodobit cu dalbe crizanteme,

să ne iubim acolo pe-nserat,

jurându-ne credință pe vecie,

iar gândul să ne fie mai curat,

sfințindu-se cu stropi de apă vie.

[Grig Salvan]

De câte ori citesc versurile de acest fel, parcă pătrund într-o lume a unui vis de dincolo de fire, un orizont nou deschis, inedit, diferit de lumea banală cotidiană, o lume construită pe sentimentul de dor și dintr-o intensă vibrație a sufletului, în care reverberează totul și muzica e în toate. ”Muzica sonoriza orice atom/ Dor de tine și de altă lume”, scria cândva Bacovia. O lectură aparte, mereu.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, stimate doamne Vasilisia Lazăr și Maria Elena Chindea, pentru lectura versurilor și comentariile colegiale scrise aici!

[chindea maria elena]

„Poemele mă țin în vraja lor” când au bagheta unui maestru ce le simte pulsul și le eliberează din blocul de granit al vieții! Încântată de lectură!

[Vasilisia Lazăr]

Pădurea – un peisaj oniric și fantast, care facilitează, prin tăinuire, jocul iubirii, dar este și o sursă de inspirație pentru poezie. Înclinația expresionistă către supradimensionare spațială sau temporală se manifestă prin proiecție a propriilor afecte peste și în diverse fenomene sau făpturi ale naturii. Codrul secular poate fi aici și un simbol al omului cu destin singuratic și excepțional. Am citit cu mare plăcere. Cu drag,