râpa

[petrut dan]

tata mâna caii
peste Prut,
îmi era frică să-l înfrunt,
strângeam codrul de pâine la piept,
dincolo de munți
legai o vie,
duceai mâna streașină să nu-ți picure ochii,
sarea omoară

strugurii
umpluseră vasele, slugile noastre
începuseră un război,
mondial,
păsările se certau pe medalii,
un om de-al partidului
m-a pus după cap:
ce vezi?
dealuri, păduri, bălți,
toate vor fi electrificate,
dar mie nu-mi trebuia pâinea adusă cu tancul,
îmi era dor să merg la derdeluș,
până în vârf,
auzeam lăutarii din cealaltă Românie
omul își aprindea o țigară,
și striga precum tata, la cai:
ciue!
plescăia și mă trăgea de urechi:
fi-ți-ar năroada a dracu'!

și eu tăceam cu ura aceea,
dogoritoare,
patima slavă.

[Ada Nemescu]

Zdrobitoare memorie. Neputincioasă uitarea.

Un poem amărui și Sărat ca lacrima.

aDa

[petrut dan]

Ana, tocmai mă gândeam că nu ești, bună dimineața, doamnă, mulțumesc pentru explicație, și tot ce vrei tu să-mi spui și când nu-mi spui!) Am așa o telepatie cu tine dar sper nu deranjeze, nu intru mai mult decât trebuie! O săptămână cu împliniri să ai!

-Vasilisia, ai intuit bine, nici eu nu știu ce am vrut să spun!)))) A fost prea mișto ca să nu o scriu! Râd de ce scriu, nu de ce-mi aduc aminte, Ana!)) E valabil și pentru Manuela, și pentru...hai că vorbesc singur, am rămas doar eu pe chat!) Da' sunt obișnuit plus că fiind născut la jumătatea săptămânii îmi ajung, nu mă deranjează solitudinea!)

Vasilisia, mulțumesc pentru analiză, nu ești deloc în eroare, te mai aștept și scuze neuronului cu pricina! Sentimente!)  

[petrut dan]

Acum văd că nu am răspuns, mă conformez!

-Gabriela, îți mulțumesc, ar trebui să țin cont, îmi trebuie timp, vin și o dragoste mare!)

-doamna Flori, mai bine frig decât arșiță!)Vă mulțumesc, o zi călduroasă vă doresc!

-Manuela, uite că te-am găsit!) Îți mulțumesc pentru comentariu, alăturare și observația de la celălat text, cu voia dvs, doamnă!) Zi însorită!

-Gabriel, obrigado, cu prietenie!

-

[Vasilisia Lazăr]

Descopăr aici un alt poem de iubire, mai complex aș putea spune și cu atât mai inextricabil prin nuanțe, care par să ducă în eroare percepția cititorului.

 „O patimă slavă, dogoritoare” nu-ți dă pace. Dar nici tu ei:

dincolo de munți
legai o vie,
duceai mâna streașină să nu-ți picure ochii,
sarea omoară

strugurii

Drumul până la inima iubitei e lung și anevoios și nu poate fi parcurs pe scurtătură și nici în alt mod:

dar mie nu-mi trebuia pâinea adusă cu tancul,
îmi era dor să merg la derdeluș,
până în vârf,

Mesajul pare să-și caute singur adresa. Mai bine îl lași pe cititor să intuiască.

Nu știu dacă am înțeles cu adevărat ce ai dorit să transmiți, e posibil să fiu într-o gravă eroare, dar, oricum, mi-ai pus tare neuronul la treabă. :)) 

Drag!

[gabriel cristea]

O secvență derulată cu  amplitudine. Aici tmpul are valențele unei dureroase și nemeritate rupturi de suflet și brazdă - ,,Ești floare de dor, Basarabie, ești lacrima neamului meu"... 

[Manuela Munteanu]

Tare frumos, Dan! Am regăsit aceeași tulburătoare revoltă mocnită, ca la Zaharia Stancu. Un ,,Să nu uiți, Darie!" plin de durere. ,,Slugile noastre începuseră un război mondial". Da, noi am fost slugile, din păcate, iar istoria nu ne-a iertat pentru asta. 

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Nu știu de ce, am simțit un fel de frig siberian citindu-vă. 

Copleșitor! Felicitări! 

[Gabriela Raucă]

Minunat! O astfel de scriere nu poate fi decât un fragment, dintr-un întreg, care cere a fi citit.

Și iar minunat!