încă

[petrut dan]

am nevoie de tine ca de o reacție chimică

de parcă aș face lumină într-o groapă adâncă

cu frigul în pumni să mă vindec de

dragoste

am nevoie de tine cât stau munții și încă

 

am nevoie de tine ca de o respirație sfântă

să nu mă satur de lume în ziua când dorul

se preface-adormit cât ne luăm eu și moartea la trântă

cu încetinitorul

 

am nevoie într-un fel tragic seara

când nu-mi ajung băutura țigara

am nevoie să stau cu imaginea ta la masă în față

încă un pahar

încă-n viață

 

nu știu de ce dar se-ntâmplă

să-mi răsară argint pe cărarea spre tâmplă

am nevoie să scot apa din stâncă

alături mereu

tu

și eu

 

încă

 

[petrut dan]

Ei, hai că nu mă așteptam ! Comentariul tău este deosebit, i-am înțeles perfect analiza și conside un punct de vedere corect și la obiect! Și mă enevez că trebuie să avem discuția asta!) Și-ți spun secret: pe tine nu cred că m-aș putea supăra vreodstă, ești cam singura de aici!) Vezi, acu' să mă mai cauți ,că te bântui de nu te vezi, doamnă! Seară minunată să ai!

[petrut dan]

Bună seara, 

)))))))))))))))))))))))Manuela m-ai făcut să râd, iar mi-am adus aminte de comentariul acela cu durerea de genunchi a lui Ionuț... mă gândeam cine știe ce găsești și te iei și de mine, deși apreciez umorul tău sănătos&molipsitor! ))))

- Ana, de când te aștept, wow mi-ai scris despre lucruri care au și nu au parte aici, dar eu înțeleg foarte bine sentimentele tale de prietenie și aprob pozitiv! Ești o prezență tonică și caustică în același timp de care noi, cei de pe Însemne, avem nevoie! Cu prietenie!

[Manuela Munteanu]

Dan, îți mulțumesc pentru invitație, dar eu nu aș accepta nici măcar o invitație la o cafea ,,pe nevăzutelea".  :)

[Mihai Katin]

am nevoie într-un fel tragic seara

când nu-mi ajung băutura țigara

am nevoie să stau cu imaginea ta la masă în față

încă un pahar

încă-n viață   adaug  acestui fragment   de traire poetica  doar  un link,ce rost  ar mai  avea  alte cuvinte!

https://www.youtube.com/watch?v=j0Mz_IqpZX8&pp=ygUcdGhlIGRvb3Jz...

[petrut dan]

Bună dimineața, prieteni!

- Gabriela, ce frumos (mi)-ai scris!) Da' ești poetă, nu ai cum să te exprimi așa dacă nu ai fi străbătută și tu de fiorul liric! Mulțumesc, să ai o zi cum îți dorești,mai treci!)

- Manuela, acum mi-am dat seama, tu ești a treia persoană pe care aș invita-o la cafea împreună cu Ana (Ana e prima) și Vasilisia, nu mai știu când am lansat invitația, oricum nu contează, niciuna nu mi-a răspuns!))) Și pentru tine aceleași gânduri!

- Gabriel, mulțumesc pentru alăturare și cuvinte!

- Vasilisia, cu plăcerea lecturii, doamnă, o să împachetez comentariul tău să-l am pentru zile de toamnă! Sentimente!)

[gabriel cristea]

Încă te citesc, Dane! Poezia ta îmi place - are ceva din spiritul  poetului chilian Jorge Teillier. 

[Vasilisia Lazăr]

Una dintre cele mai bune poezii de dragoste ale tale dintre cele bune care, de fapt, sunt toate. Ai înțeles, da? :) Un eu liric, masculin, intrepid și imaginativ, și un tu feminin spre care este dirijat fluxul poetic. Imaginile pe care le surprinzi sunt de o frumusețe copleșitoare, făcându-ne, pe noi cititorii, parcă, să visăm cu ochii deschiși la o iubire trăită astfel – intens, total, profund. Nici eu nu doresc să stric întregul acesta atât de închegat și de curgător, așa că nu voi cita nimic. Acel „încă” repetat  induce o senzație de sfârșit iminent într-un timp nedeterminat, de aici, puțină tristețe.

Aplauze, iar și iar! Și-ți mulțumesc pentru emoție și trăire!

[Manuela Munteanu]

Ți-a plâns condeiul o lacrimă de muză.

Risipa ei mă miră și m-amuză,

Că te-a cuprins în mreaja ei adâncă 

Și n-ai scăpare și nici leacuri. Încă...

[Gabriela Raucă]

Uluitoare declarație de dragoste, atât de sincer exprimată! Nu este de la sine înțeleasă, la cei mai mulți, recunoașterea dependenței de existența persoanei iubite, iar această versificație confirmă sensibilitatea și tandrețea, sub formă de metafore. Admirație, pentru frumosul oferit!