speram să-mi secer grâul, ca nici s-apună ziua
și hoardele de iepe să-l calce sub copite;
tot așteptând pe Godot să vină în pre-ziua,
cu marile speranțe promise de ursite.
credeam ca și Novalis, că viața nu-i un vis
de m-am trezit cu gâtul sub laț pe eșafod...
iar tu-mi strigai: „e soarta! așa ne este scris,
de când fenta turbinca, chiar moartea, lângă pod”.
aruncă peste mine, lopata cu pământ
până și umbra lunei sub care doarme Hades
că tot visăm iluzii, ca și vânări de vânt
ce-n fir atârnă toate, ca lupta de la Padeș.
și mă aștept să treacă pe cer Cozma Răcoare
și-n birja lui toți craii din cartea lui Mateiu
cu lumea lor pe urme, plecați cu bărci pe mare
ca Swift rătăcitorul, făcând-o pe holteiu’.
Adaugă un comentariu
ce frumos...
Vasilisia: Ca și înaintașilor noștri, pe care mereu îi vom aminti într-un vers, o frază „întâmplătoare” strecurată în vreo proză, ori gând, Dumnezeu ne pregătește drumul la toți. Viața fiecăruia are un colțișor tăinuit, unde, ori de câte ori ne simțim singuri, vom căuta acea „mângâiere” lipsă, într-un poem.
Tot îl așteptăm pe Godot de câteva zeci de ani... Și tare-ar mai fi bine să treacă pe cer Cozma Răcoare cu ai lui, poate mai ia câte ceva de la bogați și mai dă săracilor, dar cred că avem de așteptat mult și bine și tot cu morile de vânt rămâne să ne luptăm, dacă mai credem, precum Novalis, că s-ar mai putea întâmpla ceva bun. Sau poate Țepeș...
Mi-a plăcut tare mult, ideea poemului și felul, de-acum recognoscibil în ceea ce vă privește, de a o contura. Felicitări! Cu drag!
Mihai Katin; Bolache Alex; Chindea Maria Elena: Vă mulțumesc pentru popas și vă salut și eu, aici, la rubrica comentarii, spunând asemeni poetului Pindar, că luna (ca „ochiul nopții”) a atras atenția poeților de-a lungul vremii, în frumoase poeme de dragoste, unele împlinite, altele nu. Dar și genul acesta de iubiri neîmplinite rămâne iubire datorită poeziei, fiindcă și suferința e un catalizator, cum și cel mai frumos poem de dragoste rămâne tot un subterfugiu, căutând vindecarea sufletului. „Nu-i poet care să nu jelească mierla din neagra pădure a lui Trakl, simbolul ei de moarte și frig” – scria Valeria Manta Tăicuțu într-un poem. Și de pe eșafod se poate cânta iubirea, pierderea ei, sau iluzia că ai fi putut salva totul. Și mereu și mereu ne vom întoarce la vizionarii înaintași... fiindcă și noi nu suntem decât ceea ce am citit. În fiecare dintre noi e un mic Don Quijote în lupta cu cuvântul, ca și lupta lui cu morile de vânt. Dacă ne-am reîntoarce la confesiunea iscusitului cavaler al lui Cervantes, am crede că tot ceea ce se săvârşeşte sub ochii îndeletnicirilor celui care scrie, nu ar trebui să pară neapărat o cutezanţă nemaipomenită. Că doar el ştia bine ce-i vitejia şi, înainte de a se ajunge la disperare şi nebunie, cu siguranţă propriile lui vise, înregimentate în bătălii, erau dinainte duse cu iscusinţă şi exersate în faţa paginii albe a hârtiei ori dinaintea înfruntării cu marile sale încercări. Dar ne-am ales drumul, nu-i așa? Ori suferi mai departe și te vei prăbuși pe drum, ori îți bandajezi rana și mergi mai departe.
aruncă peste mine, lopata cu pământ
până și umbra lunei sub care doarme Hades
raman la aceasta emblematica si pretioasa imagine in miraculoasa calatorie literara la care suntem partasi!
cu toata pretuirea!
Într-un fel aș zice că toată viața ni se desfășoară pe eșafod. Unii, înfășurați în iluzii, și-o dorm grațios, neatinși de lacrimă și zâmbet, de sfâșieri și miracole. E și ăsta un mod de vegetare, fuga de asumarea măcar parțială, a vibrațiilor dualității. Dar respingerea unei părți a întregului duce inevitabil la pierderea a tot.
Ca întotdeauna, ispititor și fermecător pelerinajul unui senior prin ființare flancat de vizionarii de pe aici și de pretutindeni. Mulțumesc!
O stare de melancolie nobilă a poetului cult care rătăcește prin negura timpului plimbându-se cu versul lui fermecător... La mulți ani, domnule Cicu! Rămâneți un aristocrat al poeziei!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE