puritate

[Rodica Lupu]

tot albul din lume

niarne*

nu se compară cu puritatea

ce-mi naşte această linişte măreaţă

 

nicicând mintea nu mi-a gândit sumar

dar acum

prin orice por al ei

mă simt invadată de nevinovăţie

exfoliindu-mă într-o infinitate de înţelesuri

 

le accept

și rabd niarne

ca pe o sete de mântuire

încălzindu-mă de privirile lor purtătoare de pocăinţă

e o plutire de nori

și mă simt împăcată

asemenea izvorului care-şi răspândește apa în lume

 

astăzi n-am să-mi mai cert aşteptarea şi nici uitarea

cu acest abur de linişte

le voi semna armistiţiul

voi înfrunta orice gând

ce aduce neliniște

 

ah doamne

nu vreau ca umbra lumii

să se așeze pe inimă răcoare

şi nici amintirea ei nu mi-o deschide în suflet

azi vreau să-mi binecuvâtez pietrele şi oamenii

deopotrivă

tainele  lor

să rămână străbunilor

iar eu să mă semăn iertare în brazdele acestei lumi

aşa cum te-ai semănat tu iubire în lutul meu

 

niarne=apelativ adresat sinelui

18 aprilie 2011

 

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență! Atât pot spune.

da Coza

[Rodica Lupu]

Gabriela, Mihaela, Sofy, Vasilisia, Gina! Acest poem l-am șters din greșală, repostându-l. Uimitor,  cuvintele voastre sunt aceleași, nestemate veritabile ce-au oferit încredere lui ”Niarne”! Vă mulțumesc! De departe vă trimit gândul meu bun și recunoștința mea! Vă mulțumesc! 

[gina zaharia]

iubirea din lutul tău- gravură veritabilă...

[Vasilisia Lazăr]

azi vreau să-mi binecuvâtez pietrele şi oamenii

deopotrivă

Pe mine m-ai binecuvântat și azi, Rodica. Cu versurile tale speciale.

[Sofia Sincă]

A ţese versuri în jurul purităţii, a-ţi însuşi noţiunea ca şi însuşire de bază a sinelui... este punctul forte al vieţii şi efectul artistic al poemului.

Monolog al sinelui, destăinuirea simţirilor.

Mereu admirativ, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

 Stare de echilibru, de împăcare, turnată în aceeași matriță, marca Lupu. Frumos!