Privata

[Ion Lazăr da Coza]

Gujabă era singuru’

din sat

care-și auzea inima bătând

dormea

mânca

mergea

inima zbââc-zbâc zbââc-zbâc zbââc-zbâc

de-l speriai

cădea din picioare ca turta cârcălită nene

de aceea

mereu ținea pe lângă el

câinele

să nu iasă vreun nebun

din vreo tufă să-i facă bau

în seara aceea

– era dulcea lui zăbavă –

terminase de buchisit foaia din calendarul de perete

dat de la cooperativă pachet

cu garniţa de gaz

și-acu’ suflase-n lampa

de opt focuri grăbit

sperând că-și amăgește

până-n zori

pârdalnicu’ de burdihan

dar n-a fost chip

acesta-și cerea dreptu’ și iarăși dreptu’

s-ar fi dat după un perș că slobod

câinele-i era

da’-i intrase privata-n sânge –

era tronul lui drag

și cum urca spre fundu’

grădinii se chinuia

să-și amintească

– citise tot în calendar –

cum se chema domnitorul

– sau fuseseră doi –

care-a impus ori au impus

latrină-n fiece gospodărie și

mersul la biserică duminică de

duminică

să fie și preoțeala cu folos

și nespurcăciuni prin toată curtea și grădina

closetu’-i era din trei plase

de gard și-o podină c-o bortă peste-o

groapă

cam plină de-acu’

mulțumit

că nu făcuse calea-n gol

pe vine

inspira gerul nopții de sânt Andrei

stroc-boc

înțepându-și stăpânul cu zgarda

câinele țâșni prin răsuflătoare

cu blana lui rece și udă

încurcându-se prin brăcinar

 

pentru ultima oară Gujabă-și auzi inima:

zbâc.

                             din ciclul: La Ghizunie

[Irina Lucia Mihalca]

Am savurat si aceasta poveste prin stilul redat si comicul de situatie!

Cu drag citire si admiratie!

[Ion Lazăr da Coza]

Ești o drăguță, Nina!

Mulțumesc!

[Nina Mariana Marcu]

Umor din plin, ironie delicată, fineţe a vizualizării, haz de necaz,  filosofie, suspans, acurateţe a întregului text, limbaj adecvat stărilor de mai sus.  Şi o curgere lină şi plăcută a cuvintelor care, parcă, vin dintr-un izvor inepuizabil de har. O expunere deosebit de plastică şi de frumoasă. Dulce zăbavă pentru cititor. Văzut. Citit. Plăcut. Şi, promit, revin. Mă mai întorc pe aici, ca să mai văd. Ca să mai citesc. Ca să mă mai declar încântată. 

[Ion Lazăr da Coza]

Îmbrățișări, Laura.

[Staicu Laura Marinela]

Situaţia nu, Ioane, dar ai tu un fel de zicere de nu te poti abţine dintr-ale râsului. Admiraţie maximă!

[Ion Lazăr da Coza]

Or fi având câinii „viață de câine”, dar au suflete de lorzi, Stănică.

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Sofia și voi dragi comentatori care l-ați compătimit pe Gujabă, după cum se știe, eu las, cel mai adesea, finalul scrierilor mele „în coadă de pește”. Și aici la fel. Dacă personajul, după sperietură, s-a vindecat și nu-și mai auzea inima?

Dar dacă, într-adevăr, a murit?

Grea dilemă.

Îmbrățișări tuturor!

[Ion Lazăr da Coza]

Io-s generos, Gina - împart meritele cu personajele mele, chiar dacă unele... zbâc!

[Ion Lazăr da Coza]

Ca în viață, Gabriela. Ca în viață! Mama ei de viață!

[Ion Lazăr da Coza]

Alexia, mă bucur că am reușit să ridic o... privată la înălțime.