Poemul fără aplauze

[gina zaharia]

Se făcea că erau aeroporturi multe și mici,

unele de platină, altele de ceară,

veneau păsări uriașe, mi-era teamă să zbor, nu aveam încredere în alianța norilor,

dar am auzit vocea unei mame cu pruncul în brațe și am urcat.

Atunci am știut că, uneori, frica e sora vitregă a curajului.

 

Se zăreau triburi de cactuși înfloriți într-un decembrie cu paltonul descheiat,

unde un pictor își pitise culorile șterse,

și închisori pe ape adânci,

iepuri fără câmp, golgote ruginite și mori de vânt,

iar la rascruce, o fântână în care am aruncat câțiva bănuți.

 

În dreapta se așternea satul, satul meu blând și tăcut.

Am văzut casa noastră îngropată în singurătate, cu lacăt la poartă

și vise moarte la fereastră,

cu vrăbii pe prispă și hornul plin de păianjeni,

cu nucii îmbrobodiți în cuiburi de ciori, parcă și calul meu de lemn era acolo,

se adăpa din gârla care mângâia pietrele timpului.

Niște femei culegeau ghebe în pădurea din spatele cimitirului,

iar un câine ciobănesc părea vrăjit de turma

cu vârsta amintirilor mele.

 

Pe prunduri străluceau diamante din lacrimi.

 

Peste câteva clipe eram  în Nevada. Se auzea o muzică asurzitoare,

cazinourile păreau toate la fel de răsfățate, nu știam să intru, nu știam să joc,

nici să alung raza de lună ce se lipise de fruntea mea și mă dădea de gol.

Am văzut sărutându-se  milioane de lumini,

iar parfumuri scumpe se izbeau de nisipul din care creșteau roze.

Am dat fila și am ieșit.

Mă strângea această imagine.

 

Îndată am ajuns într-un sat de pescari.

Un bunic își pierduse ochelarii în al doilea război mondial,

dormea  într-o casă de stuf și nu scăpa din ochi brazda amurgului din urma Carului Mare.

Copiii împărțeau, cuminți, bărcile care-i legănau

ca-ntr-o baie de îngeri.

Am tresărit. Mi s-a părut că lângă mal era o bucată din Arca lui Noe

și aripa unui pescăruș.

Așa se face că m-am trezit brusc în poemul fără aplauze.

 

 

[Elena Mititelu]

Interesantă călătorie... aplauze pentru profunzimea poemului!

Cu drag!

[Valeria Merca]

Metafore strălucitoare. Ca din poveste! :)

drag,

[gina zaharia]

J' Arrive!, mulțumesc! Măcar știu că am poposit lângă Arca lui Noe. Sunt salvată! :)))

[gina zaharia]

Mulțumesc, Darie!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ioana! Da, chiar de acolo de sus se deosebeau unele de altele. Între satul meu și Nevada, aș alege tot sfințenia locului :)

[gina zaharia]

Am călători mult, Sofi, așadar trebuia consemnat! :)))

Mulțumesc!

[zadic ioana]

Satul, dorul și versul alăturate într-un poem 

[Sofia Sincă]

Călătorie în timp și spațiu. Imagini inedite unele, alte declamă deja vu. Multă fantezie într-un prozo-poem vast.

Am citit cu plăcere,

Sofi