Continuare

Seara la culcare, iartă-mă Doamne,

că apuc să spun doar Iisuse, fiul lui Dumnezeu

miluieşte-mă pe mine păcătosul!

înainte să cad lat de osteneală pe pat,

da’n gând vorbesc cu tine până s-adorm,

mult, fără cuvinte, cu tot sufletul meu,

ca atunci când stăteam cu bunelul iarna la foc,

cum şovăi, cum cad, mă ridic, mă refac

ales-am un drum şi nu pot să mă joc,

prin umila mea muncă aducându-ţi prinosul,

încerc să-ţi explic fricile mele şi…

Continuare

La trăsura gândului

am înhămat cai verzi

şi dincolo de cuvinte

am trecut prin pereți,

evadând din lumea cuminte,

aruncând unii în alții

cu frânturi de comete rebele;

tot căutându-le le-am pierdut de tot,

tot răsucindu-le de pe-o parte pe alta

le-am tocit, le-am stricat,

dar mai ales le-am furat

cuvintelor

frumusețea dintâi,

așa că fugim de ele,

urâte cum sunt acum,

dezbrăcate de sens,

aruncate în praful dens

al unui…

Continuare

Cei mulți mă numesc vrăjitoare

și de mine speriați se feresc,

am fost cândva ruptă din soare

mlădioasă, cu chip îngeresc,

voi știți că sunt vindecătoare

și cu drag să-nnoptați vă primesc

în căscioara mea nu prea mare,

unde turte gustoase dospesc,

de grinzi atârnă plante de leac

și usturoi, strigoi să gonesc

mai întâi vă poftesc în cerdac,

m-am dezobișnuit să vorbesc

hai, să beți ceaiul de sunătoare,

motanul meu ei zic că e…

Continuare

În oraşul de pe Bosfor

m-am rătăcit mulţi,

foarte mulţi ani.

Am trăit mai întâi

printre visători şi golani,

mai apoi am muncit cu simbrie.

Am avut şi zile mai bune,

cu narghilea şi sarailie.

De multe ori zăcând pe covor,

aşteptam să zboare cu mine

în coloana de praf auriu,

venită la aceeaşi oră

prin ferestruica din luminator

şi să mă ducă la tine.

Uneori auzeam sunet de strune,

îmbătătoare miresme de şerbet,

mă ameţeau…

Continuare

Ca să pot face lemnul și piatra să cânte

am traversat timpul căutând învățăturile vechi,

m-am întors la primii străbuni și am vorbit cu ei

la vatra de foc din fața casei înfășurat într-o pătură,

le-am ascultat râsul , plânsul și dorul neostoit

asternut pe coroana marelui arbore

din care fine nervuri circulă azi prin venele mele,

am băut cu ei amarul pelin și țuica de prună,

cu pumnul puternic am strivit ceapa,

mâncând cu poftă nebună…

Continuare

             

Îmbrățișând grădini și tenebre

ploaia cuprinde orașul.

Îl aud trosnind din vertebre,

cerșetorii își lasă sălașul

și fug prin biserici grăbiți,

veseli aleargă fără umbrelă

cu ochi mirați doi tineri trăzniți.

muncitori coborând de pe schelă,

gospodine alergând disperate,

mașini claxonând în neștire

și chivuțe cu fuste-nfoiate

oferind trecătorilor flori...

Vino și tu să arunci o…

Continuare

Spirala gândului

fumului,

laţului pentru păsări,

frânghiei sacagiului

găleţii din fântână

sfoară,

fir,

gând,

trecere.

Şerpuită în zeiţe roşcate

de lut frământat îndoriat

cu dorul din humă,

solară pe porţi şi podoabe,

pe lemn şi aur,

pe lână şi borangic

adăstând împletită pe stălpi şi pe linguri,

în coada codanei şi bunicii de mâine

răsărind în zori pe colaci şi pe pâine,

râu veşnic curgând trăitor şi…

Continuare

În odaia casei de lut

un ticăit în perete aud.

E şarpele casei cel alb,

în zile cu soare palid gălbui

pe lună plină verzui.

Se zice că-l pot zări foarte rar

doar visătorii cu ochii căprui

când rătăcesc prin lumile lor

cu gândul haihui,

sau fecioarele cu ochi de smarald.

Unii cu frică ştimă-l numesc,

bunica zicea cu blândeţe

„Nu-l omorâţi că nu-i bine,

dacă-l găsiţi daţi-i pace,

el e ceasornicul casei,

din umbră ne… Continuare