pentru o rugăciune căzută din palme

[gina zaharia]

of Doamne plutonul acesta de execuție s-a oprit tocmai în fața mea
poate analizează perimetrul în care au ars flamurile zdrențuite
și pun la cale un atac asupra celor care nu mor însetați
oi fi împrumutat cândva umbra vreunui prizonier
parcă simt pe umeri o voce căzută din ștreang
mi-e teamă
s-a pornit vântul să numere gândurile din rândul întâi
prea se uită la mine toți de parcă ar vrea să-mi smulgă inima
și s-o învețe să mintă că n-a cucerit niciun război

tu domnule cu privirea ucigătoare te joci cu fantomele
nu vezi că nava pe care am dormit șase secole
a pornit pe ocean
are lanțuri cât toți încarcerații istoriei și anotimpuri otrăvite
fumegă în spinii unei eclipse
de ce mai arunci flăcări oricum o s-o înghită furtuna
spală-te pe mâini și strigă victorie
dar dă-te din fața mea și lasă-mi pădurile să le pot face pâlcuri în mine
am căpătat niște mănuși așadar pot strânge bine ura
și vânatul din colțul oglinzii

jur că voi petrece restul frontului la derută
mă voi da jos din inima ta fără comenzi voi dezbrăca crezul acolo
e amar și distrus pe zone întinse
de ce atâta efort să mă găsiți tocmai în acest defileu
unde îmi caut lacrima
știți voi să gustați ierburile din pereții stâncilor
să vă strecurați în iad pentru o rugăciune căzută din palme?
mergeți și căutați-vă izbânda în alt condamnat
de la mine nu vă alegeți cu nimic
cu nimic
cu nimic…

[gina zaharia]

mulțumesc, Mihaela!

[Gabriela Grădinariu]

Am simțit dogoarea iadului, mi-a transmis-o versul tău. În numele unei rugăciuni căzute din palmă sufletele înalte rămân neclintite. Deosebit de frumos!

[Mihaela Aionesei]

prea multe nu se pot spune, respect și admirație.

[Sofia Sincă]

Sub uşoara resemnare în faţa destinului se ascunde o revoltă a eului poetic asupra sufletelor care au contribuit la o moarte lentă. Cred că acest poem a fost scris sub impulsul ultimului eveniment tragic în care şi-au pierdut viaţa două fiinţe, condamnate pur şi simplu de incompetenţa, nepăsarea, neputinţa celor care ar fi trebuit să-i salveze. Desigur nu vor fi iertaţi niciodată.

Mintea, sufletul tău au împrumutat clipele de groază ale condamnaţilor.

Preţuire, suflet candid!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

Un titlu emoționant. Am simțit multă revoltă, mânie poate. Și finalul întărește cumva amărăciunea.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

are lanţuri cât toţi încarceraţii istoriei şi anotimpuri otrăvite

fumegă în spinii unei eclipse

Frumos!