Palma mea cea stângă

[Manuela Munteanu]

Privește neaua moale din palma mea cea stângă!
Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,
Stau treze dulci alinturi, ce n-ar putea să frângă
Un dor... desprins din suflet, că nu mi-l mai încape.

Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,
Din raiul palmei mele se-nalț-un gând de înger,
Un dor desprins din suflet, că nu mi-l mai încape,
Ce-mi taie pacea cărnii cu risipiri de fulger.

Din raiul palmei mele se-nalț-un gând de înger,
Ca un oftat de vară, cu fulgi de păpădie
Și-mi taie pacea cărnii cu risipiri de fulger,
Când tandra lume-a palmei se-nmoaie, se mlădie.

Ca un oftat de vară, cu fulgi de păpădie,
Prin umbra frunții tale își unduiește boarea.
Când tandra lume-a palmei se-nmoaie, se mlădie,
Îi dăruiește miezul dintr-un răsfăț. Chemarea.

Prin umbra frunții tale își unduiește boarea,
Ca lacul roz al gurii, sărutul să-l răsfrângă,
Îi dăruiește miezul dintr-un răsfăț. Chemarea.
Privește albul moale din palma mea cea stângă!

[Manuela Munteanu]

Și eu am descoperit, odată cu această poezie, că puhoiul repetitiv al pantumului oferă prilejul creșterii în desfășurarea compoziției. Voi recidiva. Vă mulțumesc pentru vizită și aprecieri,  domnule Grig Salvan! Vorbe mari... dar încurajatoare.

[Grig Salvan]

Încântător poem. În primul rând prin imagistica aproape mitologică, fiecare imagine e ca o efigie, apoi prin ritmica incantatorie, cu prozodie impecabilă. Repetițiile de versuri întregi dau un farmec deosebit textului.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Alexandru Bolache! Drăguță imaginea cu universul din palmă!

[bolache alexandru]

Un univers liric deosebit în palma ta cea stângă...

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc,  domnule Gheorghe Pârlea!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc din nou,  doamnă Vasilisia! :) Cu siguranță voi bisa, pentru că sunt la prima încercare de pantum. M-au încurajat aprecierile dumneavoastră. 

[Vasilisia Lazăr]

Doamne, ce frumos! Și ce construcție! Aplauze cu bis, Manuela! Multă admirație!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Vasilisia și Amanda!

[Manuela Munteanu]

Doamnă Monica Pester,  vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Pantumul este uneori blamat pentru repetitivitatea versurilor. Eu cred la fel ca dumneavoastră, că are avantajul de a sublinia, de a întări orice gând poetic.

[Manuela Munteanu]

Palma ne deosebește de orice altă ființă, chiar și de primate. Palma poate munci, poate crea, poate dărui, poate iubi. Chiromanții îndrăznesc să pretindă că ne este scrisă și soarta în palme. Nu știu,  dar cu siguranță,  ne putem lua soarta în palme, folosind palma ca pretext al unei declarații de dragoste. Vă mulțumesc pentru popas, domnule Mihai Katin!