Pagină de jurnal (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

                                       țăranului român

 

Ţi-ai adunat toate grijile din câmp
Şi, când muncile s-au mai rărit,
Ai aşteptat, răbdător,
Prima brumă mai groasă.
În dimineaţa aceea, când soarele se zbătea
Şi-au început să curgă fulgi din el,
ţi-ai măturat bătătura
Şi te-ai uitat apoi peste zare;
Copacii, metalici şi goi,
Ţi-au lărgit orizontul
Spre miazănoapte,
Răsăritul scăzând, pe zi ce trece,
Cu-o cetină de brad…

[Nikol MerBreM]

,,Răsăritul scăzând, pe zi ce trece,/Cu-o cetină de brad…" -  pictural și, în același timp, plin de înțelesuri! Of...

Drag,

Nikol

[gina zaharia]

Valoros jurnal ai, Lisia, iar gândurile așternute în paginile sale strălucesc!

[Valeria Merca]

Câtă profunzime! O poezie-dedicație scrisă cu sufletul. 

Prețuire mereu!

[Sofia Sincă]

Țăranul român trecând prin viață, așa cum este el, muncitor, calm, resemnat. Starea normală printr-un sentiment melancolic, viața se stingându-se din cauza scurgerii ireversibile a timpului, rămânând doar, o filă de jurnal, cum spune, foarte original, Ion Lazăr da Coza.

Considerație la superlativ,

Sofi

[gabriel cristea]

Imaginea e-o respirație,  țăranul român - un axis mundi.