Note de jurnal (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

„Pentru mine, zilnic, aceasta e crucea de lumină pe care o port. Firește, mă mai împiedic, mai găsesc un Simion să mă ajute, dar cânte cocoșul de trei miliarde de ori eu nu mă voi dezice de limba mea!” (Ion Lazãr da Coza)

 

***

De la prăşit vine mama

– bătrână ca limba română –

şi miroase frumos

a ţărână reavănă,

a buruieni strivite,

a strat cu busuioc.

 

***

De un timp,

grădina-i copleşită

de bălării.

Limba română –

aşijderea.

[Mihaela Popa]

adevărat, trist, bine construit, tot ce a scris da Coza a avut şi are originalitate, nerv, profunzime

mâ înclin!

[gabriel cristea]

Reverență...

[Chris]

:((

[Sofia Sincă]

Ne-a copleșit cu originalitatea lui, Ion, în tot ce a zis. Comparația limbii române ca și trăirea, expunea prin ea sunt magnifice. A avut cuvinte grele de spus despre limba română pe care a respectat-0 cu sfințenie.

Cu deosebită admirație,
Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Și eu vă mulțumesc, dragile mele, pentru citire, apreciere și neuitare!

[Valeria Merca]

Emoționant, cu ecouri prelungi...

Admirație infinită!

Mulțumim, Lisia!

[Ana Cîmpeanu]

Reverență limbii române greu încercată de "bălării". Și un gând pios unui suflet ce a rămas lângă noi, Ion Lazăr! 

[Camelia Ardelean]

Cât adevăr!! Foarte frumos, expresiv! Mulţumim pentru readucerea printre noi a mentorului dispărut (doar) din lumea fizică, dar al cărui spirit continuă să ne privească, de undeva, din Lumină!