țăranului român
Ţi-ai adunat toate grijile din câmp
Şi, când muncile s-au mai rărit,
Ai aşteptat, răbdător,
Prima brumă mai groasă.
În dimineaţa aceea, când soarele se zbătea
Şi-au început să curgă fulgi din el,
ţi-ai măturat bătătura
Şi te-ai uitat apoi peste zare;
Copacii, metalici şi goi,
Ţi-au lărgit orizontul
Spre miazănoapte,
Răsăritul scăzând, pe zi ce trece,
Cu-o cetină de brad…
Adaugă un comentariu
,,Răsăritul scăzând, pe zi ce trece,/Cu-o cetină de brad…" - pictural și, în același timp, plin de înțelesuri! Of...
Drag,
Nikol
Valoros jurnal ai, Lisia, iar gândurile așternute în paginile sale strălucesc!
Câtă profunzime! O poezie-dedicație scrisă cu sufletul.
Prețuire mereu!
Țăranul român trecând prin viață, așa cum este el, muncitor, calm, resemnat. Starea normală printr-un sentiment melancolic, viața se stingându-se din cauza scurgerii ireversibile a timpului, rămânând doar, o filă de jurnal, cum spune, foarte original, Ion Lazăr da Coza.
Considerație la superlativ,
Sofi
Imaginea e-o respirație, țăranul român - un axis mundi.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE