Omul și balonul

[Gheorghe Pârlea]

Pe o pajişte, un tată

Şi un puşti, feciorul lui,

Înălţau de zor baloane

Înspre cerul Soarelui.

*

Tatăl le umfla în vogă

Iar copilul, în extaz,

Le-arunca spre cer îndată

Şi brava ca un viteaz.

*

Şi baloanele de sus

Fie se făceau pierdute,

Fie, în exces umflate,

Cădeau zdrenţe absolute.

*

Eu, de colo, gură-cască,

Iar ad-hoc, cugetător,

Trag concluzia îndată:

Văd ceva… pilduitor!

*

Tot ce zboară e-o himeră.

Iar să umfli, e-o cutumă,

E talantul îngropat –

Viaţa omului, în glumă.

*

Căci ce face omu-ntruna?

Suflă în balon cu foc,

Fără nici o cumpătare,

Pân’ balonul face „poc!”.

*

Ori, cu puţintel noroc,

Dar şi asta, tot de râs,

Pân’ balonul, îndărăt,

Scoate un zadarnic fâs!

*

Şi aşa, umflând baloane,

Bietul om îşi dă crezare

Că în traiul lui de-o viaţă

A răspuns la o… chemare.

Gheorghe Pârlea

[Gheorghe Pârlea]

Încântat, Dna Manuela Munteanu, de receptarea exercițiului meu în consens cu reflecția mea pesimistă asupra unor aspecte ale vieții  (că nu totul e de văzut în cheie pesimistă)! Vă sărut mâna, onorat!

[Manuela Munteanu]

O viziune pesimistă asupra vieții, dar cu tâlcul necesar pentru reconsiderarea faptelor noastre. Plăcută și meditativă lectură. 

[Gheorghe Pârlea]

Sărut mâna, Dna Ada Nemescu, pentru receptarea amabilă a modestului meu exercițiu!

Cu veche prietenie și, implicit, prețuire!

[Gheorghe Pârlea]

Onorat, Domnilor Mihai Katin și Bolache Alexandru. Dlui Katin,  pentru excesul de generozitate (de la anticul Esop încoace, înțelepciunea s-a cam diluat), iar Dlui Bolache, pentru sinteza concluzivă.

[Gheorghe Pârlea]

Sărut mâna pentru lectură și comentariu, Dna Vasilisia Lazăr!

Am preluat textul (copy-paste) de pe contul Facebook, cu tot cu precizarea din paranteză, acolo fiind în parte utilă. (O voi îndepărta.) 

Cu îndatorare!

[Ada Nemescu]

Tot ce zboară e-o himeră.

Iar să umfli, e-o cutumă,

E talantul îngropat –

Viaţa omului, în glumă.

Frumos scris, adevărat!

aDa

[bolache alexandru]

Un om, un balon și o parabolă.

[Mihai Katin]

Şi aşa, umflând baloane,

Bietul om îşi dă crezare

Că în traiul lui de-o viaţă

A răspuns la o… chemare.  genial!!!!!  este  o  parada esopiana a intelepciuni  ce inca  ne da speranta ca nu  traim zadarnic si  in zadarnicie

cu multa pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

O parabolă despre amăgire, autoamăgire și deșertăciune. Am citit cu tristețe.

Construcție și abordare bune. Nu știu dacă mai era necesară explicația din paranteză, e destul de clar.