Pe când inimile erau încăpătoare

[Elena Victoria Glodean]

Am trăit într-o vreme în care

frigul ne aduna,

iar zăpada nu era dușman,

ci o probă de răbdare.

 

Casa mică respira odată cu noi,
iar seara încăpea între două palme
întinse spre focul din vatră.

Dragostea nu se spunea,

dar era pusă în lucruri
în pâinea caldă, închinată

înainte de a fi împărțită
în covorul țesut cu migală

în ciorapii tricotați

în icoana la care ne închinam

seară de seară
în privirile duse pe gânduri

în tăcerile bune.

 

Eram săraci, dar nu știam asta
atunci aveam timp
aveam vecini
aveam nume pentru fiecare lucru
și loc pentru fiecare om.

[Elena Victoria Glodean]

Chris Mulțumesc pentru popas și aprecieri!

[Chris]

foarte frumos si induiosator text! 

[Elena Victoria Glodean]

Ada Nemescu  Da, Ada, ai dreptate! ”Acum avem de toate, dar mai nimic...”Mulțumesc frumos pentru popas și aprecieri!

[Elena Victoria Glodean]

 Vasilisia Lazăr , vă mulțumesc frumos pentru popas și aceste speciale gânduri și aprecieri!  

[Elena Victoria Glodean]

 Monica Pester, vă mulțumesc pentru semnul de popas și  lectură!

[Elena Victoria Glodean]

Grig Salvan, Vă mulțumesc pentru că m-ați însoțit cu gândul și sufletul în acele vremuri în care ”dragostea nu se spunea, dar era pusă în lucruri!

[Ada Nemescu]

Amintiri curate dintr-o vreme apusă. Acum avem de toate, dar mai nimic...

sensibil, aDa

[Vasilisia Lazăr]

O întoarcere la vârsta inimilor largi, unde sărăcia materială devine, paradoxal, o formă de bogăție spirituală. Frigul și zăpada nu sunt dușmani, ci forțe care apropie, care adună oamenii în jurul aceleiași respirații. În această lume, greutățile nu destramă, ci sudează. Versurile finale concentrează esența întregului poem: „Eram săraci, dar nu știam asta”. Poemul este o recuperare a sensului pierdut, o mărturie despre o vreme în care inimile nu erau apărate, ci deschise. Reverență pentru această lumină simplă și eternă!

[Monica Pester]

Emoționant !

[Grig Salvan]

Nostalgie cât cuprinde, pe care o resimțim profund toți cei care am trăit acele vremuri de poveste, cu simplitate, căldură sufletească, omenie și respect, suflete mari în case mici (azi avem exact pe dos, suflete mici în case mari), dragoste pusă în toate lucrurile ce ne înconjurau, în hainele făcute de mână, în icoanele afumate de pe pereți, în rugăciunile șoptite seara înainte de culcare. O lectură deosebit de plăcută.