Ce bine-ar fi să ningi....

[Mihai Burlac]

Ce bine-ar fi să ningi,
cu ochii tăi sau albul tău de față,
să mă prefaci troiana-n umbra ta
ca un delir de nea imaculată.

Frumos ar fi să calci
pe pieptul meu și să răsară iarbă,
suflarea să mi-o cânți mai sacadat
și ca-n peron să stai pe fruntea-mi caldă.

Iar tot privind, să taci –
un vânt arid să-ți rătăcească-n plete,
doar buzele să soarbă ne-ncetat
din gura mea tincturile de sete.

Apoi, de trup să piști,
cum pișcă bruma frunzele-adormite,
decolorate-n aur, ce-or servi
și nouă: așternuturi pe morminte.

[Vasilisia Lazăr]

Mihai, poezia ta respiră o erotică delicată, transfigurată poetic, în care dorința se împletește cu imaginea iernii și a ninsorii purificatoare. Metaforele tactile – zăpada, iarba, bruma – transformă apropierea într-un ritual al contopirii, unde trupul și natura devin una. Tăcerea și privirea au aici forța unui dialog profund, mai puternic decât cuvintele, iar melancolia finală aduce o nuanță de fragilitate și efemer. Poemul păstrează un echilibru fin între pasiune și meditație asupra trecerii. O scriere intensă, sensibilă și profund lirică pentru care te felicit!

[Chris]

imagini inedite si pasionale. foarte frumos!

[Maria Mitea]

 

Mi-a plăcut poemul, are multe aripi ...” Frumos ar fi să calci
pe pieptul meu și să răsară iarbă,” 

nu mă așteptam să termini cu ”așternuturi pe morminte” :) - dar asta e, fiecare cu Muza lui, 

să o fi ținut tot așa: ” Ce bine-ar fi să ningi,
cu ochii tăi sau albul tău de față, ...” - un vers cum rar întâlnești ... eu aș fi insistat pe lungirea stării de la început , pe magia titlului ~ Ce bine-ar fi să ningi....

Am mai citit odată poemul, zic că  e prea bun să se termine cu ”mormânt”  când are un titlul atât de deschis, 

zic că merge ” așternuturi pe cuvinte.” - adică ”așternuturi” peste toate versurile care zboară, asta simte cititorul,  metafore care zboară ...

Apoi, de trup să piști,
cum pișcă bruma frunzele-adormite,
decolorate-n aur, ce-or servi
și nouă: așternuturi pe cuvinte.

[Grig Salvan]

Un poem clasic în formă, dar modern în conținut, cu metafore inspirate și inedite, mă gândeam să enumăr câteva, dar ar trebui să rescriu aproape toată poezia. Frumos!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un vers deosebit - pișcă bruma frunzele adormite.

[Mihai Katin]

Iar tot privind, să taci –
un vânt arid să-ți rătăcească-n plete,
doar buzele să soarbă ne-ncetat
din gura mea tincturile de sete.este unul din cele mai  frumoase catrene  ce le-am citit în ultima vreme,poemul în sine  are o  anume  arta poetica,acea trăire din care  se  clădesc ușoare și  mirabile  momente de autentica  poezie...