Nu arunca cu liniştea mea de pãmânt!

Nuuu!

E mãnuşa de catifea diafanã

cu care mângâi uşor faţa

încreţitã a timpului.

Mã înduioşeazã resemnarea lui.

Mi se pare uneori

Cã a intrat în depresie

şi stã amorţit,

inabordabil,

în timp ce secundele

îi scapã printre degete,

joacã şotron în pãrul lui încâlcit,

apoi o ia fiecare

încotro apucã,

ţipând isteric

de-atâta nesperatã libertate.

Uite cum

unele,…

Sãrutul tãu cambrat
pe trup
îmi vine ca un rãsãrit,
pe care am sã-l port
neîncetat.
Voi fi mereu copacul
ce creşte din ruine,
aureolat
de-al tãu sãrut
stelar
şi desprimãvãrat.

Respiraţia amarã din lucruri
Stinge candela palidã a poeziei.
Noroc cu ochii tãi:
Doar ei menţin aprins fitilul zborului nou-nãscut,
Aburind ca o pâine caldã,
Doar ei mã poartã pe deasupra grãdinilor suspendate
Ale luminii...

„Îţi aminteşti?

Eu veneam dintr-o primãvarã,

tu veneai din altã primãvarã.

Eu veneam dinspre o fereastrã,

tu veneai dinspre o luminã tânãrã, crudã ca un mugur de plop.

Deschisesem fereastra, iar lumina ta daltã de gheaţã s-a fãcut...

Toate visele au zburat în stoluri bezmetice pe geamurile fãcute ţãndãri.

Mai port şi-acum urmele de sânge şi cenuşã…

Mi-am uitat o moarte

În umbra unui cuvânt vineţiu al tãu...

Nu, nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!

Poţi s-o eliberezi!

Nu-mi place culoarea...

Mi-am gãsit o viaţã în lumina verde

A ochilor tãi!

Nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!

Putem locui amândoi în ea

Ca într-un cuib

Ce se leagãnã de dor

Pe o…