Între noi doi...

[Camelia Ardelean]

Între noi doi e-o lume și totuși mi-ești aproape,

Cu pașii tăi, prin suflet, călătorind mereu.

Deși plâng azi cuvinte, tăcerea să ne-ngroape,

Uitând de noi la masa de lângă șemineu...

 

Între noi doi e-o lume și totuși nu-s străină

De palmele flămânde care mă învelesc.

Ca florile din glastre, iubirea ta m-alină,

M-avântă și mă ține să nu mă prăbușesc.

 

Te înfășori pe mine ca iedera pe ramuri,

Îngenuncheat, pleci fruntea la pieptul meu, duios,

Luceferii ne-alintă, zâmbindu-ne la geamuri,

Iar focul ne-ncălzește în cânt armonios.

 

Se scurg prin mine clipe, de fericire pură,

Ca fulgii de zăpadă, dansează, albe-n zbor...

Iubirea noastră-i vie, nu este-o aventură,

E-o piesă minunată-ntr-al vieții vast decor.

 

[Sofia Sincă]

Îmi place că ai simțul umorului :)))

Așa să fie! Cel puțin pe lună... :))))

[Camelia Ardelean]

Doamnă Sofy, mulțumiri pentru popas! Sunteți prea bună cu mine! :-) Nu am găsit altceva, îmi trebuia un cuvânt care să rimeze cu "mereu". Promit că data viitoare o să ne agățăm de lună! :-)) Stimă! Camelia

[Camelia Ardelean]

Domnule Bolache, mulțumesc mult de popas și apreciere! :-) Stimă!

[Sofia Sincă]

O poezie de dragoste cu multă muzicalitate, formată de ritmul și rima corecte. Însă mult puerilă în exprimare. Prima strofă de exemplu ar fi fost bună până la ultimul vers. Chiar nu ai găsit altceva decât masa de lângă șemineu? De ce nu pe un aisberg, agățați de lună, de Marte sau aiurea?... Dar nu așa de simplu.

Însă am citit cu plăcere, cel puțin ritmic.

Sofy

[bolache alexandru]

Din punctul meu de vedere este mult mai bine!