Muzee apatice

[chindea maria elena]

MUZEE  APATICE

 

de fier şi betoane înconjurat nu-ţi mai simt răsuflarea

pompând fulgere globulare în vâna destinului

ce ne dă înălţime lumina verde nu mai dă energie

rădăcinilor noastre

dintr-un secol viitor doar oblice raze ne mai mângâie

timid

oglinda ce ne conţine reflectarea virgină

 

încet

 încet umbra zidurilor ne filtrează culorile până la încenuşare

nenăscuţii din vintrele timpurilor

îşi umplu vibraţia de griuri antropofage

moartea începe să haşureze membrana de curcubee

a vieţii

cu întuneric şi geruri

 

iar noi tronăm mândri pe ziduri şi începem să respirăm

betoane

din muzee apatice

 

vai nouă disipaţi între vieţi amorfe

vai vouă mistuiţi de fermentările morţii

[chindea maria elena]

Mulţumesc Lisia pentru apreciere! Mulţumesc pentru sufletul tău cald! Îmbrăţişări de suflet! Cu drag, Gerra

[chindea maria elena]

Aşa e Sofy, nici nu ne dăm seama în ce coşmar artificial încercăm să vibrăm lumina blândă şi iubitoare a vierii! Sântem precum florile de glastră! Cu rădăcinile tăiate - ne trăim o frumuseţe intensă şi scurtă! Cât se poate trăi într-un bol de sticlă?  Ne întrebăm de ce suntem mai vlăguiţi  din ce în ce - când ne tăiem legăturile cu sursa energiei vitale, mama natură! Trebuie să ne refacem legăturile cu natura!... Cu greşeala fonetică, ai dreptate! Îmbrăţişări, Cu drag, Gerra  

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări, Gerra!

[chindea maria elena]

Alegem, draga mea Mihaela, doar ceea ce găseşte rezonanţă în noi! Altfel nu ne atinge - oricât de benefice şi importante ar fi pentru noi! Deci şi tu eşti un om al timpului tău şi te arde şi pe tine orbirea sub amprenta căreia trăim! Fă măcar pentru tine recuplarea la energia vitală a naturii! Nu uita să îmbrăţişezi copacii, să mângâi iarba, pământul şi piatra cu tălpile goale ale piciorului tău şi mai ales nu uita să mulţumeşti pentru ce primeşti de la ea, mămuca noastră!... Cu drag, Gerra

[chindea maria elena]

Mulţumesc Angelina pentru conştientizările tale! Trebuie să facem valuri în această direcţie ca să mărim şansele salvării acestei case a noastre! Cu drag, Angel botezat în Nădejde - Gerra

[Sofia Sincă]

Am şi uitat cum arată un cer plin de stele... dintr-un oraş nu le mai vezi, decât parţial. De aceea ne-am pierdut şi simţurile ancestrale şi apropierile benefice ale naturii

''iar noi tronăm mândri pe ziduri şi începem să respirăm

betoane

din muzee apatice'' - bine ai zis.

Suntem născuţi biologic din fiinţe, dar trăim mai mult prin maşini, maşinării.

oblige - aici cred că ai vrut ''oblice''

Cu deosebită apreciere, Sofy!

[Nădejde Angelina]

"

iar noi tronăm mândri pe ziduri şi începem să respirăm

betoane

din muzee apatice

vai nouă disipaţi între vieţi amorfe

vai vouă mistuiţi de fermentările morţii"

Atât de trist dar adevărat!

Cu drag,

Angelina

[chindea maria elena]

Cred că este necesară o oglindă pusă în faţa umanităţii - că mersul ei nu are direcţia potrivită atâta vreme cât îşi taie legăturile cu sursa de energie a fiinţării în templul lutului sacru! Că suntem în ceasul al treisprezecelea - şi că e cazul să răsturnăm clepsidra raportărilor la noi înşine!  Şi la universul din care acceptăm că facem parte integrantă sau dispărem în lut!  Eu, care am fost opt ani închisă între betoane am conştientizat dureros ce înseamnă să tai legăturile directe cu mama Geea şi cu Helios  (prin ei cu tot ce înseamnă pulsaţie a viului) şi să trăieşti artificial, să legumeşti sub bolul de cristal! Un coşmar care-ţi arde şi respiraţia!  Deşi nu-mi place să îmbrac haină de apocalipsă - pentru  a trezi ochiul cel orb al omenirii - fie şi acest rug! Sunt om al timpului meu! Cu drag, Gerra

[Ion Lazăr da Coza]

Gerra în amvon. 

Ştie ea ce zice.

da Coza