Murgul

[Manuela Munteanu]

Străbate zări, le spintecă hotarul,
Pieptiș le sparge-n cioburi, ca furtuna,
Când s-a aprins în umbra serii luna,
Să-i guste, din fărașul ceții, jarul.

Pe greabăn i se suie-n taină vântul
Și-i zornăie luceferii din coamă.
Frânghia depărtării îl înhamă,
Iar țarc i se arată-întreg pământul.

Galopul îl împunge între coaste,
Pe sub copite, drumul se răscoală,
Se-ntind spre cer aripile-i de smoală,
Respiră dor și fornăie năpaste.

Întunecat nomad fără de țară,
Nălucă grea, cu sângele fierbinte,
Din nicăieri se zvârle spre-înainte.
Când trece, vâjâie văzduhul. Zboară.

[Herțeg Claudia (Mota)]

Parcă n-au trecut cei 6000 de ani de la domesticirea lui, aici e liber absolut şi perfect portretizat. Încântător poem. Felicitări.

[Manuela Munteanu]

Ooo, da, calul este întruparea măreției, eleganței,  forței, răbdării. Aici mi l-am imaginat liber. Cred că îi este cea mai potrivită ipostază, pentru că îi etalează primele trei calități și o răzbună pe cea de-a patra, care aduce cu ea și biciul, în cel mai bun caz cravașa.  Vă mulțumesc pentru popas și comentariu,  domnule Mihai Katin!

[Mihai Katin]

ewste de inteles   acest   poem admirativ  ,sunt  un mare   iubitor  de cai ,a m o empatie  pentru  fiinta  aceasta  mitica  si  magica  pentru  ca  in ochii ei  se ascunde ceva  ce noi  oamenii nu  putem pricepe cum poate  ultimul  catren o  face :

Întunecat nomad fără de țară,
Nălucă grea, cu sângele fierbinte,
Din nicăieri se zvârle spre-înainte.
Când trece, vâjâie văzduhul. Zboară.

[Manuela Munteanu]

Cu drag de vizită, vă mulțumesc, doamnă Floare!

[Manuela Munteanu]

Alex, îți mulțumesc pentru popas și comentariul generos!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Elisabeta Drăghici! Vă mai aștept. 

[bolache alexandru]

O poezie descriptivă reușită...te face parcă să vezi murgul cu ochii minții. Un murg în zbor gonind ca vântul, nălucă grea... Frumos!

[Manuela Munteanu]

Cum mi-a venit? În acest moment sunt ,,departe de lumea dezlănțuită", iar liniștea și pacea mi-au iscat o poftă de dezlănțuire. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Sigur să mă mai citești! :)

[petrut dan]

Da cum ți-a venit?! )) Minunat poemul, nici nu știu dacă i s-ar putea reproșa ceva, și foarte echilibrat, fiecare strofă cu imaginile ei , tari și puternice, un poem cu care autorul îi învinge pe ceilalți dar în același timp și pe el, că , cam asta este diferența dintre tare și puternic! Metafore deosebite, și mult nerv, fiecare strofă continuă și în același timp imprimă parcă un alt ritm dar care se îmbină și leagă perfect cu cel de dinainte! Reușit poem , ce mai, finalul decisiv, un cuvânt ce comprimă și exprimă în același timp întrgul discurs liric, să-mi zici când să mă opresc)) Îmi place tare! Sigur, te mai citesc!