Matematică

[Laura H.]

Se făcea că lumea era formată din două drepte paralele

și că-și ducea veacul după o constantă bine definită.

Nu se întâlnea plus cu plus și minus cu minus.

 

Debusolată,

lumea își căuta coordonatele,

oscila incoerent între plus și minus infinit.

Visa totuși că într-o zi va găsi generatoarea care să-i formeze suprafața perfectă,

pe care să așeze oamenii.

 

Sătul de mulțimea vidă, Dumnezeu a creat punctul,

iar  lumea a început să se intersecteze.

 

Mulțimea vidă a devenit brusc

mulțimi echivalente,

antrenate în descifrarea ecuațiilor interioare,

măcinate de arderi intense,

oscilând când spre frică, când spre îndrăzneală.

Învățau să-și ducă viața în unghiuri adiacente,

să-și ofere + și – culoare

sau să transforme inegalitatea în egalitate,

într-o proporție de 50 la sută implicare, 50 la sută dăruire.

Le lipsea însă râsul,

și speranțele,

și încrederea,

și motivația.

 

Așa au aflat de metoda reducerii la absurd.

Și atunci, oamenii au învățat tabla înmulțirii,

și au învățat să se iubească,

și au făcut ca unu plus unu să dea trei.

[Nikol MerBreM]

Laura, mulţumesc pentru motto, l-am folosit :)!

[Laura H.]

Îți mulțumesc mult, Camelia, pentru lectură, impresii și sugestie. Te îmbrățișez!

[Camelia Ardelean]

Sătul de mulțimea vidă, Dumnezeu a creat punctul,

iar  lumea a început să se intersecteze.

Iată o altă Laura, pe care nu o cunoșteam! :-) Așa cum în poezie există matematică (prozodia o demonstrează clar), și în matematică există poezie (cum ne-ai demonstrat tu, aici)! :-) Am citit cu interes!

PS: Ca o părere personală: în versul: să-și ofere + și – culoare, aș fi scris minus și plus cu italice, mi se pare că arată mai bine într-o poezie, dar e doar o părere, repet! Tu faci cum consideri...

 

[Laura H.]

O poezie scrisă cu îndoială, mai ales că matematica a fost obiectul care mi-a dat cel mai mult de furcă la școală.

Aveam în cap doar ideea asta, că viața face posibil acest 1+1=3, adică o mămică+un tătic=o familie de trei persoane. De la această regulă care sfidează matematica, am ajuns să mă joc cu termeni din matematică, fără să fiu convinsă că e bine ceea ce scriu.

Mă bucur că a plăcut, chiar mă bucur. Am postat-o cu frică și chiar am vrut de câteva ori să o șterg.

Nikol, dacă îți place, poți folosi acel vers ca motto, aș fi onorată. :)

Mulțumesc tuturor pentru lectură și semnul lăsat!

[Sofia Sincă]

Se spune că pe pământ totul este socotit matematic, și, chiar toate artele sunt supuse matematicii: muzica, pictura, nu mai spunem arhitectura. Deci, și poezia.

Foarte interesant ai găsit punți de legătură între matematică și geneză.

Frumos, interesant!

Sofy

[Valeria Merca]

Eu din creaţia ta, Laura, am înţeles că şi matematica este / pate fi  poezie!:)
Am citit cu mare drag,

[Nikol MerBreM]

Poezia matematicii a fost descoperită de mulți, de-a lungul timpului. Îmi place cum ai găsit matematica, pitită printre zilele creației! Dumnezeu pare că ştia ceva matematică! :) "Sătul de mulțimea vidă, Dumnezeu a creat punctul" - îmi place mult, l-aş folosi ca motto la povestea mea cu Zamolxe! :)

[Ion Lazăr da Coza]

O Geneză sui-generis, interesantă. 

da Coza