Marele Maestru

[Corneliu Neagu]

Statuile din parcuri trezite din tăcere

de răbufniri ascunse în soclul de granit

adună-n umbra nopții trecutele mistere

pierdute pe aleea cu dale-n keramit.

 

Se-mbracă chiar în haine croite cu migală

de mâna nevăzută a unui mag pribeag,

mânuitor de visuri prin sălile de gală

cu dansuri ajustate pe muchii de baltag.

 

Deodată se îndreaptă, în clipa oportună,

să redeschidă dansul sub cerul de opal,

pe-aleile pavate, ținându-se de mână,

perechi neobosite, să se cuprindă-n bal.

 

O, vremuri rătăcite, căzute în uitare! –          

nemărginirea curge din ochii-nlăcrimați

tăiați cu dalta-n cruce, dar fără ezitare,

de Marele Maestru, la poale de Carpați.

 

În memoria sculptorului Ion Vlad (24 mai 1920 - 28 ianuarie 1992), artist de talie universală, al doilea sculptor român consacrat, după Constantin Brâncuş. Este cel care a realizat basorelieful de pe partea dreaptă a fațadei Operei Române din Bucureşti și statuia poetului Mihai Eminescu, ridicată în inima Parisului, lângă Sorbona.

 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc domnule Valerian Dincă! Gând ales din partea autorului!

[Dinca Valerian]

O mestesugita aducere aminte, ca intre maestri. Mi-a placut curgerea versului printre imaginile reusite.