mă revărs întocmai secundelor…

[Rodica Lupu]

(variantă) 

 

șiroind pe fereastră

pe pereți și în iarbă

înalțată din abis

atingând cu pleoapele orizontul

 

adii odată cu vântul

răsfățată de diezi și bemoli

rotind cu voluptate simfoniile-n valuri

 

hoinară pe-ntinsul zării

ascult tăceri

rostogolite din cealaltă parte a ei

înlăuntru-mi

dezlănțuind concert de viori

 

pe scara întinsă de suflet

urc până-n vârful piramidei celeste

rupând o linie frântă din depărtarea nesupusă

dorului meu

contopită-n vibrațiile infinitului

oarbă

cu brațele-ntinse

mângâi chipul ce-mi pulsează-n așteptare

zile care mă țin strâns

lipită de viață

 

 

18 iulie 2013

 

[Rodica Lupu]

Domnule da Coza, acest titlu chiar reprezintă primul vers, prin urmare punctele de suspensie își au rostul. Faptul că nu am construit poemul să se înțeleagă lucrul acesta, înseamnă că trebuie să mai lucrez ceva la el! Vă muțumesc pentru lectură și nelipsita îndrumare! De departe, gânduri bune pentru dumeavoastră!

[Rodica Lupu]

Vasilisia, Gabriela, vă mulțumesc pentru lectură și cuvinte! Aceleași gânduri frumoase pentru voi!

[Rodica Lupu]

Mulțumesc Sofy pentru cuvinte și atenționare. Am modificat deja versul cu pricina! De departe un  gând bun!

[Rodica Lupu]

Nu doamnă Iris Marinov, nu s-a schimbat nimic la titlu. Întocmai secundelor revărsate peste noi, sufletul iese din matcă, acumulând în sine stări, sentimente, dorințe, etc, cu care ne hrănește. Mulțumesc pentru lectură și cuvinte! Un gând bun vă doresc!    

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său), ori constituie primul vers! În cazul de faţă… nu e cazul! 

Împăcată cu niarne-le propriu, nu poți să fii decât o simfonie senină.

Încântat.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

 "Oda  bucuriei " tradusă în vers . Frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Ești simfonie, Rodica.

Drag,

[Sofia Sincă]

Un poem frumos, armonizat ca un instrument ce stă să cânte simfonia vieţii. Sentimente, trăiri ce au ajuns la o împăcare a sinelui, fremătătoare: eul liric visează, călătoreşte în spaţiul celest şi ne atrenează şi pe noi cititorii.

fremătând înlăuntru-mi - mi se pare de prisos înlăuntru-mi - şi sunt două cuvinte atât de greoaie alăturate.

Am citit şi am admirat, Sofy!