Locul unde doarme bunicul

[Dolha Paul-Alexandru]

în locul unde doarme bunicul 
a răsărit un munte
cu păduri 
și animale sălbatice

pe fruntea lui coboară soarele 
prima dată
în fiecare dimineață
și le îmblânzește
mă găsește uneori
rezemat de tâmpla lui
dormind cu mâinile pe vreo carte
citită pe nerăsuflate

[Dolha Paul-Alexandru]

Vă mulțumesc pentru aprecieri și vă doresc audiție plăcută!

https://www.youtube.com/watch?v=Rk_sAHh9s08

[Dolha Paul-Alexandru]

Domnule da Coza,

în felul în care am văzut tabloul am gândit că este. M-am gândit în primul rând la simbolistică, iar tâmpla era mai aproape de visul bunicului despre mine decât umărul. Vă mulțumesc și vă mai aștept.

Cu drag,

Paul

[Ion Lazăr da Coza]

Chiar e necesar versul prima dată?

tâmpla lui > umărul său

Place.

da Coza

[Dolha Paul-Alexandru]

minunat conceptul lui Antonio Mora, mulțumesc Nikol că mi-ai spus despre el. 

Te mai aștept cu drag,

Paul

[Nikol MerBreM]

Cine îşi poate rezema somnul de tâmple ancestrale, acela e un norocos! Poemul îmi generează imagini precum cele ale lui Antonio Mora. Frumos!

[Dolha Paul-Alexandru]

doamna Sofia,

vă mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că ați empatizat cu vibrația ancestrală veșnic vie.

Cu drag,

Paul

doamnă Valeria,

mulțumesc mult pentru poezia deosebită, o destăinuire foarte emoționantă care cu siguranță a ajuns la bunicul domnului Păunescu...

dragă Alexandra,

Mulțumesc pentru imaginea plină de emoții pe care ai pictat-o. Mă bucur că ți-a plăcut.

Cu drag,

Paul

[Alexandra Cristina Cristea]

Locul acesta este unul mirific, care adună într-un buchet de poveste: sensibilitate, iubire, natură, lumină, artă, liniște, speranță,  veșnicie... Îți mulțumesc că m-ai purtat spre „locul unde doarme bunicul”, reușind astfel să mă bucur de el și să-i simt reverberațiile!
Felicitări calde!
Ally.

[Valeria Merca]

Este vrăjit ''locul unde doarme bunicul''. Aşa am înţeles din poemul tău mult mişcător, Paul! Felicitări!

Şi pentru că vorbeai despre afinitatea ta pentru poetul Adrian Păunescu, îţi propun spre lectură câteva fragmene din:

Scrisoare către bunicul meu, învăţătorul Marin Păunescu

"Tu să te ţii de carte, mai băiete" (M.P.)

N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ţi scriu, altundeva şi altcândva
Deşi, probabil, tot ce-am scris în viaţă,
Este răspunsul meu pe adresa ta.

Te rog să-mi ierţi această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Şi-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca şi pe Dumnezeu.

Învăţătorul meu cel mai de seamă
Ai fost şi eşti şi cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viaţă de la tine
E şi acum temeiul meu dintâi.

Şi după viaţa ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morţii te-a găsit scrisoarea
Şi pensia, zadarnic, ţi-au mai dat.

Dar mi-ai lăsat o moştenire sfântă,
Ca să mă bucur până la sfârşit,
Această biată limbă românească,
De-al cărei duh m-am învinovăţit.
....................................................

Îţi mulţumesc de limpedea fântână
Pe care mi-ai făcut-o între vii,
Dar s-a surpat şi nu opresc nici boii,
Că ea ni-i viaţă, trebuie să ştii.

În rest, sunt toate rele, tată mare,
Ţăranilor le este tot mai greu,
Că uite, în această lume hoaţă,
Mereu e-n alte sate Dumnezeu.

[Sofia Sincă]

Foarte frumos, foarte viu. Pornirile ancestrale sunt vii în oricare dintre noi.

Un poem mic dar vibrant, ce cuprinde un întreg univers...

Felicitări!

Sofy