nu eu o spun

au spus-o alții

cireșul meu face cele mai bune cireșe din lume

i-auzi zise ea

și-mi zâmbi așa cum numai ea știa

dacă-mi zâmbești așa în luna mai

cu cireșe după urechi

îți las copacul prin testament

mi-l pui în glastră?

ți-l pun pe tavă, Salomee

poți să mi-l pui pe tavă de aur

eu nu vreau capul!

mie pajura să-mi dai

despre fata de împărat

care întreba fiecare om pe care-l întâlnea

dacă n-a văzut

pe unde-a luat-o Dumnezeu cu dragostea ei



oamenii se ascundeau în sufletele lor

și tăceau

atinși de cuvintele ei ca de-o vrajă



nu știau care gând îi spăimânta mai tare

Dumnezeu

Dragostea

pe niciunul nu-l mai auziseră demult…

omul de tinichea își dorea tare mult

o inimă

de ce-mi spui asta?

pentru că nu și-o dorea pentru el

cine te-a rănit?

nici pe cine am rănit nu ți-aș spune

ce mi-ai spune?

ți-aș spune că nu mi-au mai rămas vise în care să mă ascund

și că nopțile au devenit tot mai lungi

ți-aș spune că nu m-am atins

de ultimul pahar de…

știu că atunci

când trupul mă doare

trebuie să merg la medic

nu în Ierusalim

nu e vorba despre cap sau pajură

ruletă rusească sau alte jocuri

în care rostim rugăciunea norocului

știam de ani buni

mult înainte să mă urc în avion

și să zbor până în fața ușii tale

nu

nu am venit să te-ntreb despre inima…

dacă e adevărat
că fiecare suntem legați cu sfori
trase de un păpușar nevăzut
tu, draga mea
ești zmeul unui copil de 4 ani
care acum învață să zboare

ți-am rostit numele
de atâtea ori
încât îmi pare că am învățat o nouă limbă
numele tău poate înlocui orice cuvânt
apoi într-o zi
mi-ai spus că negrul e alb
și mi-ai dat să-l beau
l-am băut
și n-am murit
moartea e și ea doar un cuvânt
mi-ai spus
și mi-ai dat să-l beau

în fiecare dimineață
altfel deghizat
trec prin fața ta când ieși din casă
așteptând ziua în care
vei lua de bărbat
primul necunoscut ce-ți iese în cale

am mușcat din laptele tău cald
cu colți de lup
nu cu dinți de lapte
tu
cea care naști din mine
mai departe

dacă vreodată te vei uita
peste versurile mele
atât cât zăbovește o rază de soare
voi avea ceva în comun cu Lucian Blaga
pe amândoi ne-a citit o regină

despre femeia cu unghiile lungi

până la cer

care mi-a atins zborul

și Soarele a asfințit roșu

despre femeia care m-a sărutat

în somn

lăsându-mi pe chip

zâmbetul celui care visează frumos

despre femeia care mi-a tulburat gândurile

așa cum fecioarele tulbură apa lacului

în care s-au scăldat

îmi trec palma

peste lumânarea aprinsă

să-mi mai încălzesc linia vieții