liniște albă

[Vasilisia Lazăr]

armură de iarnă

peste încă o zi

ermetic puls de dor zbătându-se

spre tine

 

dimineaţa reverberează tăceri

graţioase

plecăciuni din tremurul plopilor

 

subţiindu-şi cămaşa

văzduhul îşi ninge singurătatea

în mijlocul inimii

castanii saltă din umeri a neputinţă

 

o linişte albă îmbracă oraşul

într-o lume amorţită

în care greierii nu mai cântă

și unde sufletele

parcă încep să prindă rugină

 

femei cu şorţuri înflorate

vând arome de duminică

împachetând visuri

trecătorilor

 

copaci solitari

îşi strigă de veacuri pădurea

cuiburi goale scrutează depărtarea

iar eu mă întreb

cum aș trăi fără tine

[Vasilisia Lazăr]

- Dragă Nuța, caldele tale cuvinte mi-au făcut seara și mai frumoasă. Mulțumesc cu drag!

- Augusta, drag de popas și apreciere! Cu drag!

- Amanda, mulțumesc mult pentru lectură și apreciere! Cu drag!

[Amanda Spulber]

O poezie delicată și tristă. Remarcabile strofele a treia și ultima. Mi-a plăcut îndeosebi imaginea castanilor.

[Chris]

frumos, alb, solitar... 

[Nuta Craciun]

Da, tare frumos, felicitări Lisia!! 

Îmi place atmosfera nostalgică, o întreagă simbolistică inefabilă, o liniște aparentă care dincolo de tonul amar-reflexiv, dezvăluie o forță a poeziei purtată de afluenții unei determinări de a lupta cu dorul și de a merge înainte.

[Vasilisia Lazăr]

- Iar cuvintele tale mă bucură, Gina. 

- Alex, mulțumesc pentru selecție și apreciere! Cu drag!

- Mihaela, ce frumos ai spus! Mulțumesc cu drag!

- Onorată de vizită și apreciere, maestre Ușurelu!

- Dan, și cuvintele tale liniștesc, încălzesc și vindecă. Îți mulțumesc din suflet pentru ele! Cu mare drag!

[Culiţă Ioan Uşurelu]

De remarcat sensibilitatea poetei și multe imagini frumoase.

[Mihaela Popa]

cât de frumos, ca un susur cristalin de apă în care natura își oglindește splendoarea

toată poezia e frumoasă, dar partea asta m-a atins atât de mult

"subţiindu-şi cămaşa

văzduhul îşi ninge singurătatea

în mijlocul inimii

castanii saltă din umeri a neputinţă"

reverență!

[bolache alexandru]

subţiindu-şi cămaşa

văzduhul îşi ninge singurătatea

în mijlocul inimii/

ce frumos ai spus... De aici poate liniștea care îmbracă orașul... Cu toate acestea liniștea aceasta este spulberată de zbuciumul sufletesc...

[petrut dan]

Un poem solitar în frumusețea lui slavă, aș zice, tot ce scrii împrăștie în jur un parfum blând, cuceritor și seducător în același timp, are darul de a liniști și de a îndrepta privirea spre tot ce are mai frumos și mai cald iubirea de oferit, un poem ca un dar pentru cei care cred în magia sărbătorilor și a iubirii ce se primenește cu versurile sale ce te cuceresc prin sinceritatea emoției și feminitatea exprimării, specific ție de-acum, un poem ce își apără locul și aparținătorii și după care cititorul are impresia că totuși liniștea albă își merită cu prisosință rolul de vindecător, frumos titlu, frumos poem, my lady, cu drag!) 

[gina zaharia]

Liniștea ta cântă, Lisia!