Călători prin timp

[Camelia Ardelean]

Sub sigla resemnării-n a nopților stihie,

Trecutu-și pleacă fruntea, căci miza-i mult prea mare,

Hipnotica-i prezență rămasă-n custodie

Își leapădă scheletul în pași de-nmormântare.

 

Ce surdă izbăvire, fragilă biruință,

Limanul așteptării se tulbură în lavă,

Încins e-acum și cerul în via sa căință,

Prezentul își revarsă frenetica lui slavă!

 

Se naște viitorul curând pe-a sa țărână,

Șuvoiul său de vise pătrunde în grimasă,

Fundația-i perenă, simțirea lui păgână,

Tractează veșnicia zâmbind simandicoasă.

 

Pe mii de jurăminte ridică odisee,

Sub vălul dimineții-și așterne fruntea fină,

Se-nghesuie speranța, tăcută, pe-o alee,

E singura himeră blocată pe retină...

[Camelia Ardelean]

Vă mulțumesc mult, doamna Giurgiu, Angi, doamna Agafia, doamna Chitic, domnule Burdușa, pentru lectură și aprecierea prin vot! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Dragoș, mă bucură întotdeauna popasul tău! Da, se pare că aceasta este "amprenta" mea la ora actuală, nota pesimistă a versurilor! N-a fost întotdeauna așa, probabil vârsta... :-)

În legătură cu "zâmbetul" veșniciei: mă gândeam că veșnicia, fiind ceva atât de grandios, poate avea un astfel de zâmbet (simandicos mai înseamnă și considerabil, mare, important).

Îți mulțumesc mult pentru sugestii și versurile citate! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, vă mulțumesc pentru popas și pentru analiza pertinentă a textului meu! Așa este, pentru mulți dintre oameni, speranța este doar o himeră sau și mai rău, unii poate nici nu cunosc sensul acestui cuvânt! La câte se întâmplă astăzi în lume, nimic nu ne mai miră...

O să încerc să înlocuiesc cuvintele care sună greoi, variante sunt destule! Mulțumesc pentru sugestie! Cu stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Camelia,

Aşa cum spune şi doamna Sincă, nota scriiturii tale este una sobră, pesimistă. Un singur amendament:

Tractează veșnicia zâmbind simandicoasă. Zâmbetul simandicos al veşniciei, ştiu şi eu, parcă nu-i din filmul ăsta. Termenii şi sintagmele folosite în strofele anterioare au altă conotaţie. Aici aş înlocui pentru a păstra aerul pe care l-ai imprimat de la bun început textului. E doar o părere!

Mi-a plăcut finalul!

Se-nghesuie speranța, tăcută, pe-o alee,

E singura himeră blocată pe retină...

[Sofia Sincă]

Incursiune în timp, meditații, constatări, zugrăvite în vers clasic. Există armonie în trecerea dintre cele trei etape. Dar există și mult pesimism. Speranța este o biată himeră...

Ai unele sintagme greoaie, cum ar fi: resemnării-n a nopților, - care-ți tulbură și ritmul, și, dimineții-și așterne - dificil de pronunțat cu voce tare.

Am citit cu plăcere,

Sofy