La mulți ani Lisiei - Privitori prin hubloul eternității

[chindea maria elena]

memento-mori pe o frunză de lotus

 

în răscrucea clipei

fără procură în mine dezghiocată

răsfoiesc oasele

am plâns bucuriilor toate

sămânța alunecă din albastru în rădăcină de haos

la cumpăna vremilor

ascult vuietul inimii tale

în atomii de sare

 

hieratic mut meridianul pupilei

din ventricul

m-am smuls din hipnoza iluziei

sub paloşul trezirii

îngenunchez

m-aduc la judecata mâinilor tale

în toate vibrez oglinzile

măștile

ființările polimorfe

reverberări de verde codifică pielea

fiecare atingere devine

melodică

 

mă fură iubite abisul când mă uiți preț de-o octavă

 

timpul se zbate să te culeagă

din umbre

în mine râd și țipă falange fosforescente

smerit

deznod intersecțiile cărnii

știu să merg pe conturul fiecărei vertebre

fonemele duhului

devin săgeată

curbura cerului arc

fără geană lipită în ramuri de humă

de orizont țes artere

 

cum altfel să dezleg de mine

rătăcirile

îngrășământ să  le fiu de asfințit răsăriturilor

 

palme de lumină îți leagănă spațiul               

te-ascultă

așa cum numai zborul poate deschide tăcerilor uterul

 

spre a-și risipi semințele

(rugăciune murmurată în pori de trăire)

pun aripi visului

îi extrag cascadele paradoxuri care

te varsă într-un eu așteptat

fără de număr uitat

esenței

sub altă mască recognoscibil mereu

urzicat de pleoapele spațiului

găsitorului

nedefinire mirabilă îi este darul

ochiul care topește plasa de fluturi

și ziduri de ceață

 

carnea răstoarnă în ea însăși chemările focului

asemănările

distanțele se revarsă în aceeași matcă

vatra lutului arde ceruri în vertebre

prezentul

decojește stele din respirul împletirilor noastre

petale de iriși

călărim

păsări mai grele decât genunile

pe care ne odihnim

dorul

 

o aripă colectează văzduhurile

umanitatea schimbă cadența zeică a undei pulsatile

 

în tine părinte ne bem cu

o singură gură

 

desăvârșirea întoarce pulsului arcul

[Sofia Sincă]

Am recunoscut Gerra, în interiorul metaforelor se află Lisia, zburând etern, cosmic, diafan către iubire. Dar nu am vrut să strivesc ecoul liric povestindu-l. Am luat doar poezia. Însă nu mă satur citind-o.

[chindea maria elena]

             Dragă Sofy, de ziua Lisiei am vrut să fac o epopee a unui ”de doi” arhetipal - tu știi că eu în ”dezbaterile mele metaforice” plec de la particular căruia îi dau dimensiunile generalului, considerând că fiecare dintre noi suntem reprezentanții umanității, indiferent de culoarea manifestării! Cât am reușit sau nu... rămâne de văzut!

            Dragă Lisia, e de prisos să mai înșir urări binecunoscute - metafora mea îmi ține loc de glas! Te/vă îmbrățișez cu sufletul!

[Sofia Sincă]

Dragă Lisia, a scris Gerra pentru noi toți, un dar de ziua ta, magnific, înălțându-l în rang de minune. Teorii întregi, dezbateri metaforice, alinări, visuri, zboruri și iubire, toate puse pe umerii tăi, și, mai ales un motto irezistibil: memento-mori pe o frunză de lotus.

Regal de poezie.

La mulți ani Lisia, multipla mea apreciere Gerra!

Sofy, cu drag.