La marginea uitării

[Corneliu Neagu]

Secretele lăsate la marginea uitării

pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,

mai vin câteodată, ca valurile mării, 

pe plaje fără visuri şi fără anotimp.

 .

Noi am uitat de ele, era o toamnă rece,

venită fără veste cu vântul de la nord,

când trenul resemnării întârzia să plece

în aşteptarea crudă a unui fals acord.

 .

Departe la cazarmă fanfara militară

ne amintea întruna că trenu-ntârziat, 

în clipa fără oră, se va urni din gară,

lăsându-ne în cuget o umbră de păcat.

 .

Păcatul neiertării ce încă ne aduce

o altă amintire la margine de gând,

pe notele fanfarei, oprită la răscruce,

uitarea s-o înece în apa fără prund.

[Vasilisia Lazăr]

O toamnă cu zvon de singurătate, în care timpul ară ogorul vieții, fiind dirijorul unei simfonii, cu acorduri astrale, într-o căutare de sine, în care inima are melodia ei. Frumos și nostalgic.

[Nuta Craciun]

Scris coerent, cursiv, versuri încântătoare în claritatea lor, ce trezesc sentimentul de frumos şi de armonie. 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, cu prietenie și respect, stimată doamnă Mihaela Popa, pentru comentariul elegant pe care l-ați scris aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, stimate prieten și coleg de condei Alexandru Bolache, pentru popasul făcut în lumea versurilor mele din această poezie și pentru interpretarea elegantă din comentariui scris aici! Onorat!

[Mihaela Popa]

frumos, metafore plăcute, meditativ, cu un final în forță

[bolache alexandru]

Ruptă parcă din alt timp o romanță cu parfum de păcat...

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și gând bun, stimate coleg de condei Mihai Katin, pentru acest comentariu frumos și emoționant! Onorat!

[Mihai Katin]

 .

Păcatul neiertării ce încă ne aduce

o altă amintire la margine de gând,

pe notele fanfarei, oprită la răscruce,

uitarea s-o înece în apa fără prund.   este  sfarsitul   sonor  al  unei   elegii as  spune  sau   poate  ecoul unei   romante  ce o  ascultam:

lăsându-ne în cuget o umbră de păcat.....cu  pretuire!

[Corneliu Neagu]

..."ca valurile mării", desigur, este mult mai bine! O descifrare originală a versurilor și a mesajelor fundamentale care trebuie să ajungă la cititor! De aceea vă mulțumesc foarte mult, stimate prieten și coleg de condei Petruț Dan!

[petrut dan]

Frumoasă scriere cu tușe de melancolie ce-ar putea stârni o imaginație mai înflăcărată, și aici mă refer la umbra aceea de păcat ce te poate duce cu gândul oriunde sau la oricine), un poem cu imagini inedite, „apa fără prund” mi-a plăcut în special, poate la versul trei din prima strofă aș fi pus în loc de „cu valurile mării”, „ca valurile mării”, mie mi se pare mai bine, dar decizia vă aparține, desigur, cu stimă!