la câte grade se scrie istoria?

[gina zaharia]

fereastra mea e oarbă
de ea se zdrobesc păsările când fac repetiții pe inimă
o gamă se scrie alta se șterge
cărturarul acestor vremuri ne-a încurcat călătoria
vorbește despre copaci suspendați
despre brățările mele pierdute
între doi versanți
(oare la câte grade se scrie istoria? )

tulpina de azi admite numai un singur fulger
ca un blazon pe o manșetă
încă mai tremură peste dealuri lumina prin care am cinat
o dată la o sută de crezuri
și eram păstor și eram seceră
(atunci se colorau macii)

în casa mea sonorul e la maxim
face galerie cu soarele
din în când îi mai citesc sonete și îmblânzesc elefanți
dunele de suflet au rostul lor e drept cam într-un colț
defrișarea pe spații întinse devine metropolă
un licurici mă îngână în tot ceea ce sunt
(și nu sunt decât un orb la o fereastră)

[Mihaela Roxana Boboc]

Superb final! Poți alege să fii licurici sau poți alege să fii soare. Asta apropo de găsirea vocației. 

Tu luminezi în poezie, Gina!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Corina! La mulți ani!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Viorica! Bine ai venit pe acest site.

[gina zaharia]

Dunele de suflet fac galerie la fereastra mea, Sofy! Cât de bine le vezi, Sofy! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza! E drept, am cam schimbat:)

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela, pentru trecerea prin casa mea!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Dragoș! Mereu văd acea (ultimă) fotografie!:)

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ioan!

[Corina Militaru]

Lumea ta, fascinantă mereu! :)

[Sofia Sincă]

Esenţe poetice copleşesc cu mister şi melancolie, desăvârşind savoarea poetică. Undeva, o inimă a obosit, îşi pierde vigoarea de la facerea lumii încoace. Însă prin bunăvoinţa poetei totul se transformă în viaţă şi optimism, scrie istoria simţămintelor. Lumea magnifică din poemele Ginei.

Apreciere deosebită!

Sofy