Iubire lacustră

[Vasilisia Lazăr]

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,

Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,

E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,

Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.

 

În târgul plin de vise şi umbre androgine,

Prin care trec alene trăsurile de ceaţă,

Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine,

Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.

 

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori

Şi toamne cad milenii, în transă, peste noi.

Lacustru ochi de sare, în sfâşieri de nori,

Ne spală de iubire, cu reci şi triste ploi.

.

Poezia aceasta a fost scrisă în 2009. Face parte dintre primele mele încercări poetice și e publicată în volumul meu de debut. :)

[Vasilisia Lazăr]

Gabi, s-a dovedit că n-a avut. :)) Acum acest stil nu prea mă mai mulțumește, deși are farmecul și frumusețea lui. Volumul acela de început are un anume inefabil. Ceva ce nu voi mai regăsi niciodată în scrierile de mai târziu. Mi-e drag cu toate stângăciile lui. Mulțumesc!

Ion nu a fost niciodată aspru în critică. Și oricum poezia aceasta a fost scrisă înainte de el. Dar știu că atunci când am decis să-mi public primul volum și mi-a citit manuscrisul, i-a fost drag textul. Îi plăceau și lui florile de apă. Și crinolinele. :)

[gabriel cristea]

Încercarea moarte n-are, Lisia! Poezia ta are o frumoasă inocență aidoma ,,florilor de apă, desfăcându-se în cercuri". Critica lui Ion nu cred că fuse aspră! :)