Fericirea azi cântă... și doare

[Mariana Suciu]

Menestrel obosit, cu ochi calzi ce desfid
ironia, amarul, și plânsul,
c-un arcuș mângâiat și-un vers simplu, candid,
smulge sorții perfide surâsul.

Trece doar uneori pe-ale urbei alei,
când spre seară se aprind felinare.
Tânguirea viorii te-nfioară de vrei 
să-i atingi corzi vibrânde, odoare

făr' de preț; el le strânge la piept, 
e comoară, e viața-i întreagă,
al inimii zbor când destinu-i nedrept.
Să le-atingi? Nu, nu poți, nu-i de șagă.

Prea mulți parcă au râs, s-au cotit, au lovit,
dar mai mult a durut neputința
când cu lacrimi în suflet, pe ascuns i-a privit,
viclenie citind - reacredința.

Când în parc, la apus, rătăcind fără țel
îl salută doar pomi, vânt și prunduri,
neștiuți artizani, cu-al naturii penel
îi pictează arpegii prin gânduri.

Armonii cu peceți de petale căzând
se-aud, se deschid blând zăvoare,
întuneric vibrează în miresme de tei;
fericirea azi cântă... și doare.

[bolache alexandru]

Poezia aceasta are o melodicitate deosebită care te farmecă. Și eu am citit cu o mare plăcere acest cântec!

[Valeria Merca]

...
"Tânguirea viorii te-nfioară de vrei
să-i atingi corzi vibrânde, odoare

făr' de preț; el le strânge la piept,
e comoară, e viața-i întreagă,
al inimii zbor când destinu-i nedrept."...

Semn de Admiratie,in fata sensibilitatii tale! Drag,

[Mariana Suciu]

Mulțumesc d-na Iris Marinov pentru comentariu și strofa evidențiată. 
Cu drag, Mariana

[Mariana Suciu]

Drag popasul tău Ada. Mulțumesc!