Fata cu privirea de perlă

[Irina Lucia Mihalca]

Fata cu privirea de perlă

Când pe pământ
luna-şi revarsă argintia lumină,
scoicile părăsesc adâncul mării
lăsându-se mângâiate de unduirea apei,
lăsându-se sărutate de razele lunii,
ca din sărutul magic să se nască perlele.
...........................................................

De cum a pătruns în fântâna ochilor lui,
o poartă s-a deschis în cercurile unui timp,
în misterul ce-aşteaptă să fie trăit,
ca o ramă de tablou în care curge-o poveste.
Prin lumina filtrată de umbre,
acea lumină ce umple şi-nsufleţeşte totul,
ceva s-a rupt din ea,
acea parte prin care l-a recunoscut,
acea parte prin care a recunoscut-o.

Acelaşi vis repetat, aceeaşi realitate, când,
în acelaşi timp, regăseşti
stăpâna şi sclava în faţa iubirii care
prin gardul din spatele ochilor se uită,
plângând sfâşietor - devastatoare imagine -
Respiri prin ea un spaţiu rarefiat care parcă pictează,
Sufletul nu e în noi, în întregime,
în noi sunt doar ramuri din el.

Strigătul ei te trezeşte, mereu revine,
- durerea iubirii ce-aşteaptă
erupţia vulcanului din focul împrăştiat prin trup,
un trup amorţit de durere,
vibraţie, flacără, neputinţă şi-acel strigăt din strigăt -
concomitent cu arzătoarea simţire, apoi dispare.
Adânc ţi s-a imprimat acel flux şi reflux!

- Să fie totul-o nebunie? De ce aşa,
de ce sugrumându-şi plăcerea?
Se-aşează în genunchi şi se roagă: ”Ajută-mă!”
Simte în extazul clipei, atât de intens,
durerea lipsei lui în acea falie a timpului?
O puternică vibraţie, o osmoză,
spectacol de lumină, o masă de sentimente
ce duc la împletirea de tine şi mine!

Dincolo de conştiinţă, o perfecţiune - flacăra iubirii!
Acolo ne risipim şi ne-adunăm înainte de venirea zorilor?
Era un timp uitat mai aproape de alţi timpi? -
Să cauţi cheia în labirintul adâncimilor voastre,
rămâi misterul scrierilor ei!

Fiecare-şi are propriul cod, diferenţa o dă cunoaşterea,
Din simţiri neatinse la vremea lor,
într-o cădere de spirală se nasc adâncimile.
Să reţii intensitatea durerii!
Prin noi găsim răspunsuri oglindindu-ne în profunzime,
prin fiecare înţelegem atât cât putem şi-atât cât ne e dat.

Te priveşti în ea, în tine căuţi răspunsuri,
prin ea ţi se relevă şi manifestă lumina, căci altfel
cum ai putea s-o simţi? O dorinţă de cunoaştere, tăcere şi lumină!
O respiraţie caldă să simţi intens, acolo!
Cu buzele fierbinţi electrizez totul... nemaifiind loc,
niciunde şi nimic nu ar ajunge.
Frumos te hrăneşti cu energia mea
ce va fi captată în unde de zvâcniri
spre revărsarea
care e mâna întinsă lui Dumnezeu
pentru a-ţi aşeza un suflet în clipa magică!

Putem înţelege iubirea
muşcând doar din fructul cunoaşterii?
Lotusul iubirii prin fiecare petală deschisă a simţurilor!
Cheia timpului ar trebui să fie etanşă.
- Apleacă-te cu atenţie, le vei descifra!
..................................................- ........

În tăcerea şi misterul pădurilor din noapte
îţi doarme sufletul,
Ştii că nu toate feliile sunt dulci,
cu noduri ţi se leagă amintirea de ea!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, domnule da Coza, pentru observatii. Ce-i drept nu sunt singura inventatoare ( pastişizare nu e inclus in DEX ). :) Asa cum ma stiti, scriu in functie de momentul inspiratiei.

Cu aleasa consideratie, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy, pentru lectura si intelegere. Da, ce-i drept ma las purtata de aripile gandurilor extinzandu-ma! Probabil, o caracteristica specifica celor nascuti in zodia taur.:)

Cu drag si pretuire, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Maria, pentru lectura si aprecieri.

Cu drag, Irina

[Ion Lazăr da Coza]

Formaţiune gramaticale inventate:

plângând sfâşietor - devastatoare imagine -... > plângând sfâşietor - devastatoare imagine... -  sau fără puncte de suspensie;

”Ajută-mă!”,  fără virgulă.

Amplu poem, de parcă poeta s-a întâlnit după ani buni cu un suport pe care să-şi consemneze trăirile. Aşa cum o ştim, nu există niciun pericol de diluare a mesajului, de autopastişizare sau de a plictisi cititorul.

Felicitări!

da Coza

[Sofia Sincă]

Sentimente, profunzimea lor cuprinse în basm. Lacomă de cuvânt, dornică de a scrie, Irina doreşte să cuprindă toate gândurile într-un poem, ca şi când niciodată nu a spus tot. Şi cuprinde mult. Profunzimea, întinderea mare a poemelor o caracterizează. De fapt acestea sunt poemele adevărate. Cele de întindere mică, fiind poezii.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

Putem înţelege iubirea
muşcând doar din fructul cunoaşterii?"- ce frumos le mestesugesti tu, ce frumos canti iubirea si adancurile...

te felicit cu drag!