Drumul

[Monica Pester]

Mă grăbesc spre porturi necunoscute.

Cu o traistă de gânduri

și o batistă de emoții.

Drumul spre înainte mă absoarbe

ca o gură hulpavă, de parcă

acum învăț să trăiesc.

E marea lecție a vieții.

sufletul plecat mă pune la încercare.

Dumnezeu mă pune la încercare.

Nu am voie să-mi depășesc dimensiunea,

am lucruri de făcut.

Din ochii secați, valul de putere izbucnește.

Respir încet, să nu-mi sperii adâncurile.

Lângă pomul vieții stă un înger.

Și tace.

[gabriel cristea]

Minunat poem, Monica! Un Nou An mai bun! 

[Tudor Cicu]

„Cu o traistă de gânduri/și o batistă de emoții”... e bagajul cu care pornesc la drum poeții, iar această plecare nu poate fi decât miza discursivă a celor veniți în poezie să  creeze spațiul fluctuant de comunicare cu cititorul, cum de altfel se petrec lucrurile în astfel de căutări aflate la început de tristețe (drumul) ... și da, aici sunt multe „lucruri de făcut!” (mai spuneam plastic, cuiva: atunci am înțeles la ce război nemilos îmi făcusem și eu valiza). Dar e drumul pe care ni l-am ales. 

[Mihai Katin]

Din ochii secați, valul de putere izbucnește.

Respir încet, să nu-mi sperii adâncurile.

Lângă pomul vieții stă un înger.

Și tace.  este  necesara  aceasta   revitalizare a fiintei  ,aceasta  arta a  respiratiei    ce  ne  dezvaluie  in  meditatia   lirica  acel    sublim copac de care avem  nevoie  pentru   ca  in  viziunea  fiecaruia langa el  sta propriul  inger...